vineri, martie 29, 2024
AcasăDespre NeamtLocuriMănăstirea Neamț

Mănăstirea Neamț

Scurt istoric

La 12 Km, NV de renumita Cetate a Neamțului, într-o poiană larg deschisă pe valea râușorului Nemțișor, înconjurată aproape din toate părtile de culmi împădurite, este asezată Mănăstirea Neamț, „Ierusalimul ortodoxiei române„.

Spre acest impunător monument al poporului nostru, călătorul merge pe soseaua Tg. Neamț-Pipirig-Bistricioara, până la locul numit „pripor”, de unde se desprinde, la dreapta, un drum pe care poate ajunge la Mănăstire.

Înaintând, el zărește, la stânga, pe o culme, schitul alb Vovidenia, încoronat de cinci turle, iar la dreapta vede clădirile seminarului teologic.

Trecând, în sfârșit, pe lângă câteva case călugarești și pe lângă „aghiazmatarul cu enorma sa cupolă”, clădit in prima jumatate a veacului al XIX-lea, călătorul ajunge in fața unui impunător patrulater de clădiri denumit de către călugări „cetate”. El se află in fața Mănăstirii Neamț.

Izvoare istorice, care să determine cu exactitate timpul și împrejurările în care mănăstirea a luat ființa nu există. Tradiții locale puternice, în mai multe versiuni, ca si inscripția de pe un clopot din veacul al XIX-lea („Acest clopot s-au varsat din materialul clopotului făcut la 1393 de domnul Ștefan cel dintâi și care s-au topit la arderea Mănăstirii Neamțu 1862 noiembrie 20”) dovedesc existența Mănăstirii la sfărsitul celui de-al XIV-lea secol.

In traditia locală, înregistrată și de cronicari, se pomenește, însă, de niște călugări care ar fi venit de prin părțile Dunării (unii spun ca acești călugări ar fi fost discipolii lui Nicodim, organizatorul vieții Mănăstiresti in Țara Românească) și ar fi întemeiat un schit chiar cu un veac mai înainte.

Ei au ridicat aici o biserică din lemn, numită de istorici „Biserica albă”, pe locul de azi al bisericii „Bogoslovul” din cimitirul Mănăstirii, construită mult mai târziu, in 1835.

Primul document scris ce ni s-a pastrat despre Mănăstirea Neamț, este actul din 7 ianuarie 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, dat de acel „Vladica Iosif „, rudă apropiată a lui Petru Musat, ajuns primul mitropolit al Moldovei.

Cel dintâi domnitor moldovean care, cum atestă documentele, a dăruit Mănăstirii Neamț sate și moșii este Petru Mușat.

Acesta a zidit Cetatea Neamț, a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al țării și, potrivit unei tradiții puternice, tot el ar fi clădit la Mănăstirea Neamț, pe locul vechiului schit de lemn, o biserică de piatră, care a fost inconjurată de urmașii săi în scaunul Moldovei cu chilii călugărești, diferite clădiri, turnuri si ziduri de apărare.

Pe latura dinspre vest a patrulaterului – incinta, la mijloc, străjuiește turnul clopotniță, străbătut la bază de gangul boltit al intrării.

Partea inferioară a turnului clopotniță este zidită, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două părți superioare, mai târziu. O parte din bolta semicilindrică a gangului – aceea dinspre răsărit – este acoperită cu picturi reprezentând scene inspirate din vechiul roman popular „Varlaam si Ioasaf”.

Unele scene în care apar: o clădire asemănătoare cu biserica zidită la Mănăstirea Neamț de Stefan cel Mare, un tânar principe, care, seamănă cu domnitorul ctitor și unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia că această pictură ar fi din veacurile XV-XVII.

Clădirile incintei, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din veacurile XVIII-XIX.

În anii 1958-1961, a fost reconstruită, între chiliile de pe latura de est, biserica Sfântul Gheorghe.

Acest lăcas fusese zidit, la începutul veacului al XIX-lea, pe locul unde altădată Petru Musat înălțase cea dintâi biserică din piatră.

Deoarece biserica din veacul al XIX-lea știrbea măreția si frumusețea ctitoriei lui Ștefan cel Mare, s-a hotărât reconstruirea ei în mijlocul laturei de est a incintei mănăstiresti. Vechile temelii ale bisericii Sfântul Gheorghe, ca și cele ale altor vechi clădiri din incintă, sunt marcate prin linii de piatră.

În jumatatea dinspre nord a curții interioare, domină maiestuos monumentala biserică Înaltarea Domnului. Imprejurari si fapte necunoscute – un cutremur, poate cel din 1471, un incendiu sau un atac vrajmas – șubrezisera grav cel dintâi locaș de piatră din Mănăstirea Neamț, zidit de Petru Musat.

Slăvitul Voievod Ștefan, de numele căruia sunt legate atât de multe biserici și mănăstiri, atât de mari înfăptuiri, nu putea trece cu vederea cea mai importanta Mănăstire din Moldova. De aceea în ultimul deceniu al veacului al XV-lea, el a zidit locașul care prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și variata decorație a fațadelor, uimește pe cel ce se gasește în fața lui.

În biserica Înălțarea Domnului din Mănăstirea Neamț și în preajma ei sunt mai multe morminte în care odihnesc oameni de seamă din trecutul mai îndepartat ori mai apropiat al poporului nostru.

Astfel, în pridvor se găsesc: lespedea funerară a Mitropolitului Teoctist al II-lea care a sfințit biserica in anul 1497, si lespedea lui Micota, pârcălab de Neamț, care a murit în anul 1495; tot în aceasta încăpere se afla mormântul Mitropolitului Calinic Miclescu – în același mormânt s-ar afla și osemintele Mitropolitului Sofronie Miclescu – și a unor episcopi și stareți. În pronaos se află mormântul Episcopului Pavel al Romanului (+1632) și ale unor schimonahi, iar în încăperea mormintelor, mormântul lui Ștefan Voievod fiul lui Alexandru cel Bun (+1447) și al vestitului stareț Paisie Velicicovschi (1794).

Informațiile din acest articol au fost preluate de pe pagina oficială a

Mănăstirii Neamț

 

 

http://Neamt.mmb.ro/istoric.html

 

 

RELATED ARTICLES

Most Popular

Recent Comments