Căutând să desprindem file de istorie legate de existența Mănăstirii Neamţ observăm că specificul vieții monahale a fost împletit permanent de activități noi materializate în şcoli bisericesti, bolniţa pentru bătrâni şi invalizi, ospicii, farmacii, tipografii, etc.
Mănăstirea Neamţ a fost multă vreme singurul aşezământ al ţării, răspânditor de credinţă şi cultura. Călugării acestei Mănăstiri erau cei mai învățați oameni ai ţării. Ei dădeau satelor preoţi, cancelariei domnești funcționari, de aici se alegeau vlădicii ţării.
Grija pentru învăţătură a fost o preocupare permanentă încî din sec. al XV -lea când exista pe lângă Mănăstire o şcoală în care s-au copiat foarte multe texte.
Sistemul de”şcolarizare” din secolul al XV-lea era cel specific şcolii de”grămătic”, şcolii de chilie, cu părinţi iniţiaţi pe lângă care se formau fraţii rânduiţi de stareţul Mănăstirii.
Despre un învăţământ ”sistematic” (cu programă, cu personal didactic, cu cataloage şi alte documente de evidenţă şi de urmărire a învăţământului) nu se poate vorbi la Mănăstirea Neamţ decât din secolul al XIX – lea.
Secolele XVI, XVII, XVIII au fost eclipsate, în ceea ce priveşte învăţământul, datorită momentelor grele prin care trecea Moldova.
Deşi s-a vorbit de şcoala lui Ilarie din 1821, de şcoala lui Neonil din 1834, o şcoală propriu-zisă ia fiinţă în anul 1843, “şcoala duhovnicească” a stareţului Neonil, care a funcţionat până în 1848.
Pentru ştiinţele religioase şi limba elinească a fost adus ca profesor Neofit Scriban (1843-1846). Cu anul 1846 la această şcoală s-au primit “ucenici” şi de la alte Mănăstiri. Şcoala a funcţionat cu 3 clase şi 3 profesori, iar ca materii erau: ştiinţele religioase şi limba elină, regulile liturgice şi muzica psaltică. Au frecventat cursurile acestei şcoli 60 de elevi.
Datorită evenimentelor din anul 1848 şcoala şi-a ntrerupt activitatea. N. Iorga a numit şcoala lui Neonil, din anii 1843-1848, “şcoala greco-românească” de la Mănăstirea Neamţ. Ca local a folosit arhondaricul Mănăstirii.
Tot stareţul Neonil Buzilă (a stăreţit în trei rânduri: 1-23 octombrie 1834 – 1 noiembrie 1835; 2-11 aprilie 1838 – 27 decembrie 1839; 3-19 iunie 1843 – 16 octombrie 1853) ridică pe terenul pe care se află actualul Seminar, teren căruia i se spunea “mai jos de odaie” (adica mai jos de gospodăria Mănăstirii) o clădire în formă de careu cu trei laturi numai cu un rând de chilii, “îmbrăţişate de largi cerdace” şi la mijloc cu Paraclisul Sfântului Mucenic Pantelimon.
La 2 martie 1855 Alexandru Ghica semneză ofisul pentru deschiderea seminarului de la Mănăstirea Neamţ.
Dupa acest plan, seminarul, care lua fiinţă, cuprindea trei cicluri: normal, gimnazial şi teologic – corespunzătoare ciclurilor de învăţământ: primar, secundar şi universitar. Prima categorie cuprindea 4 ani de studiu, a doua opt şi ultima 4 ani.
Hrisovul instituia programa analitică a celor 3 secţiuni de învăţământ şi mai multe dispoziţii regulamentare, precum:
- Partea ştiinţifică va sta sub o epitropie specială, compusă din Mitropolit, Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi Inspectorul general al şcolilor, care va avea îndatorirea de a aduce seminarului toate îmbunătăţirile ce vor fi reclamate în cursul funcţionării, precum şi înzestrarea cu material didactic, dezvoltarea bibliotecii şi introducerea de materii facul tative etc;
- Cursurile se vor ţine în limba română şi, pe lângă limbile clasice prevăzute în programe, se vor putea înfiinţa şi catedre pentru învăţarea limbilor moderne;
- Obiectele de partea spirituală vor fi sub supravegherea exclusivă a Mitropolitului;
- Celelalte obiecte de învăţământ din clasele primare şi gimnaziale vor fi sub supravegherea Mitropolitului şi a Departamentului Instrucţiunii Publice, ca să fie la fel cu celelalte şcoli.
Informațiile din acest articol au fost preluate de pe pagina oficială a
Seminarul Teologic Ordodox Veniamin Costachi Mănăstirea Neamț
