Cum a luat naștere Muzeul de Istorie și Arheologie Neamț ?
Apariția unui muzeu de arheologie la Piatra Neamţ se leagă de activitatea părintelui Constantin Matasă, personalitate locală cu numeroase preocupări de ordin cultural. Actul de naştere al acestei instituţii, autentificat prin mărturia scrisă a preotului Constantin Matasă, datează din anul 1934.
Pentru clarificare, câteva pasaje din însemnările sale:
„La 26 mai 1929 a avut loc solemnitatea inaugurării noului local … (al Casei Naţionale, n.n.) … în care s-au organizat 18 şezători cu caracter educativ(…) În anii următori, 1932-1935, numărul şezătorilor şi conferinţelor a mers descrescând, fiindcă sporea tot mai mult activitatea arheologică, care la început avea ca scop descoperirea de noi staţiuni preistorice ca şi identificarea culturilor cărora le aparţineau (…) Pe măsură ce sporea activitatea arheologică şi se dezvolta muzeul, se răreau reuniunile educative … Această stare de lucruri a început să se observe chiar de prin 1933, când am pus în lucru primul mobilier pentru muzeu. Astfel, în anul următor (1934, n.n.) am şi instalat cele dintâi vitrine, în 1935 alte două, încât din 1936 nu s-a mai putut organiza în cadrul Casei Naţionale nici o conferinţă, fiindcă scosesem toate scaunele…”
Tot în Însemnările sale, ceva mai înainte de aceste rânduri, Constantin Matasă consemna:
„În 1934 am transformat localul Casei Naţionale, ridicat de mine în 1929, cu bani colectaţi de ici de acolo şi am aşezat în el Muzeul Arheologic Regional…”
În anul 1935, sub conducerea profesorului Radu Vulpe, au fost efectuate primele săpături arheologice sistematice la Calu–Piatra Şoimului, materialul recoltat fiind expus în două vitrine, chiar din toamna aceluiaşi an.
În anul 1936, campaniile de săpături arheologice au luat o amploare deosebită, făcându–se cercetări la :
- Izvoare–Piatra Neamţ (prof. Radu Vulpe),
- Mătăhuia–Dobreni şi Traian–Zăneşti (prof. Vladimir Dumitrescu).
În anii următori sunt cercetate tot mai multe staţiuni preistorice, în consecinţă crescând şi numărul exponatelor.
- în 1937 s–au efectuat săpături la Mastacăn şi Costişa,
- în 1938 la Pometea–Târgu Neamţ, Mătăhuia–Dobreni, Traian–Zăneşti, Izvoare–Piatra Neamţ şi Calu–Piatra Şoimului.
Anii războiului au adus, aşa cum era de aşteptat, o diminuare a activităţii muzeului.
Odată cu trecerea sa în patrimoniul de stat, sub numele de Muzeul Arheologic Regional Piatra Neamţ (1947) dezvoltarea sa devine tot mai vizibilă.
Anii postbelici
Dacă în 1947 muzeul avea o sală de expoziţie cu 14 vitrine şi circa 5000 de piese – în exclusivitate preistorice – numai până în anul 1953 se va ajunge la 27 de vitrine cu materiale expoziţionale şi circa 6638 piese, dintre care multe, acum, din staţiunile dacice sau medievale.
Începând din 1960, muzeul se mută într–o altă clădire. Construcţie solidă, plasată în imediata vecinătate a monumentelor istorice muşatine, noua clădire a muzeului avea 5 săli mari cu peste 480 m2 spaţiu expoziţional, precum şi un spaţiu corespunzător destinat laboratorului, bibliotecii, atelierului foto, depozitelor, magaziei, sălilor de lucru. Colecţiile de arheologie s-au mărit, până în 1974, ajungând la circa 30 000 piese, dintre care 8000 de piese expoziţionale.
Iată câteva dintre staţiunile cercetate:
- Bâtca Doamnei – Piatra Neamţ,
- Cozla – Piatra Neamţ,
- Ghelăieşti – Nedeia,
- Calu – Piatra Şoimului,
- Branişte – Nemţişor,
- Lutărie şi Dărmăneşti – Piatra Neamţ,
- Brăşăuţi – Dumbrava Roşie.
Din 1969, s-a început o intensă activitate editorială: o publicaţie proprie, Memoria Antiquitatis, Acta Musei Petrodavensis şi un supliment al acesteia, destinat unei serii de lucrări monografice.
Dezvoltarea muzeului după 1980
În preajma anului 1980, cu prilejul pregătirilor pentru sărbătorirea la nivel naţional a 2050 de ani de la constituirea statului dac condus de Burebista, s-a luat iniţiativa de a se organiza Sărbătoarea „Petrodava 2000”.
În acel context s-a dispus mutarea muzeului în clădirea ocupată de Primăria oraşului, din strada Chimiei (azi Mihai Eminescu) nr. 10 şi după o muncă titanică, de circa un an şi jumătate, cu investiţii semnificative şi efortul mai multor instituţii, s-a deschis o nouă expoziţie permanentă.
Acest imobil, înscris pe lista monumentelor istorice din România la poziția NT-II-m-B-10560, a fost construit între anii 1910-1912, după planurile inginerului Ștefan Burcuș, fost arhitect șef al Expoziției Naționale Generale din 1906. De-a lungul timpului, în această clădire, cunoscută în epocă și sub numele de Palatul Administrativ, au funcționat diverse instituții publice: Prefectura, Consiliul Județean și Tribunalul Neamț, Primăria si Consiliul Local Piatra-Neamț ș.a.
Din anul 1980 aici este sediul Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț și al Complexului Muzeal Județean Neamț.
Proiectată, în cea mai mare parte, pe baza indicaţiilor primite din partea PCR-ului, expoziţia deschisă atunci în cele 32 de săli ale muzeului răspundea mai mult scopurilor urmărite de propaganda de partid decât adevărului istoric, realităţile din teren fiind prezentate insuficient, trunchiate şi numai în lumina aşa-zisei concepţii a fostului secretar general al Partidului asupra istoriei patriei.
În deceniul următor, expoziția permanentă a fost restrânsă și modificată în mod semnificativ, fără știrea „Propagandei” exagerările din proiectul aprobat inițial fiind eliminate.
De la 1 aprilie 1990, expoziţia permanentă a MIAPN a intrat în reorganizare. Timp de circa un an s-au eliminat segmentele expoziţionale necorespunzătoare, au fost făcute reparaţii şi igienizări, modificări la sistemul de iluminat, reconstituiri, s-au realizat materiale ilustrative etc. Ultima reorganizare a expoziției permanente are loc intre 2007-2008.
Expoziția a fost deschisă pentru public începând cu 27 noiembrie 2008, cu prilejul Sesiunii Ştiinţifice dedicată aniversării a 90 de ani de la constituirea României Mari.
Informațiile din acest articol au fost preluate de pe pagina oficială a
Muzeului de Istorie si Arheologie Piatra Neamț:
