Colegiul Naţional Petru Rareş
Iftode Ştefan | marţi, 03 aprilie 2012
– file de istorie –
Maria-Alexandra Macsim
Încă din cele mai vechi timpuri, acest oraş a fost un mare centru politic şi spiritual pentru geţii dintre Carpaţi şi Siret, şi mai apoi al românilor din perioada de început a feudalismului.
Istoria Piatra-Neamţului este una bimilenară, iar obârşiile se dezvăluie prin zidurile cetăţilor geto-dacice de pe Cozla şi Bâtca Doamnei.
În 1839, în judeţul Neamţ erau patru şcoli particulare cu predare în limba română: şcoala de la Trei Ierarhi, şcoala lui Dumitrache Nanu (de la biserica „Sf. Ioan Domnesc“), şcoala lui Toma Popovici (toate trei erau în Piatra-Neamţ) şi şcoala psaltului Ion de la biserica „Adormirea“ din Tg. Neamţ.
Deoarece Piatra-Neamţ era un oraş important în Moldova, era necesară înfiinţarea unui gimnaziu în această reşedinţă de judeţ. Astfel în 1865 Consiliul Comunal (în acelaşi timp şi Comitet şcolar) şi Consiliul Judeţean au cerut ministerelor de resort întemeierea unui gimnaziu. La 5 august 1865 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii „admite înfiinţarea gimnaziului şi roagă pe primar să închirieze un local şi să întreţină gimnaziul până la întocmirea noului buget al statului“ (Anuarul Jubiliar 1869-1919).
La 27 noiembrie se deschide şcoala, având ca profesori pe Ion Negre (partea ştiinţifică) şi pe Calistrat Hogaş (partea literară), conducerea fiindu-i încredinţată acestuia din urmă. Profilul acestei şcoli fiind atât clasic (1869-1878), cât şi real (1878-1897).
După mai multe dispute în ceea ce priveşte numele, se hotărăşte ca şcoala să fie numită „Gimnaziul Piatra“, ca mai apoi, în 1893, să fie numit „Petru Rareş“, titlul menţinându-se chiar şi după transformarea sa în liceu. Pe parcursul anilor, titulatura i s-a modificat în mai multe rânduri: „Liceul de Băieţi nr.1 Piatra-Neamţ“, „Şcoala Medie de Băieţi nr.1 Piatra-Neamţ“, „Şcoala Medie Mixtă nr.1 Piatra-Neamţ“, „Şcoala Medie nr.1 Piatra-Neamţ“, „Liceul Petru Rareş“ si în cele din urmă „Colegiul Naţional Petru Rareş Piatra-Neamţ“.
După primul război mondial, problema internatului a intrat în preocupările comitetului şcolar. În 1936, din dorinţa de a mări capacitatea de cuprindere a internatului şi de a asigura elevilor condiţii optime de muncă şi de odihnă, Comitetul şcolar face intervenţii la Casa de Depuneri pentru contractarea unui împrumut de 1.000.000 lei, în vederea construirii unui nou local. Construcţia începe la 27 noiembrie 1936, dar înaintează greu, pe de o parte din lipsă de fonduri, pe de altă parte (mai ales din 1939) din lipsă de braţe de muncă. Etajul a putut fi folosit încă din 1940, dar clădirea a fost terminată (exceptând tencuielile interioare) abia în 1943.
De la înfiintare şi până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (1897-1944), liceul a avut mai multe specializări: reală (1897-1899), reală cu secţie modernă (1899-1928), unitară – cu şapte clase (1928-1934), şi teoretică (1934-1944).
În 1949, directorul liceului a cedat cu prea multă uşurinţă presiunilor din afară şi a acceptat trecerea acestei clădiri (ridicată prin contribuţia bănească a părinţilor elevilor şi a câtorva întreprinderi industriale locale, clădire aproape tot atât de încăpătoare ca cea în care acum funcţionează liceul) în patrimoniul Ministerului Economiei Forestiere, fără a primi ceva în schimb.
Deşi libertatea de exprimare era oprimată, elevii liceului au continuat tradiţia de a-şi materializa talentul în unele publicaţii: „Cetatea Neamţului“ – 1942-1943 (două numere), „Licăriri“ – 1945-1946, „Flori de munte“ – începând cu 27 noiembrie 1966. Aceasta din urmă are să rămână revista şcolara cea mai reprezentativă a Liceului „Petru Rareş“.
Din fericire, activitatea elevilor nu a fost afectată de numeroasele schimbări din învăţământ, iar la 1 ianuarie 1969, secţia sportivă a liceului „Petru Rareş“ a devenit unitate independentă sub numele de şcoală sportivă de elevi.
În ciuda faptului că în 1971 au fost constituite clasele speciale de matematică, fizică, chimie, biologie, şi limbi moderne, în ianuarie 1977, i s-a stabilit profilul matematică-fizică.
În timpul anului şcolar care a marcat trecerea la noul mileniu, 1999-2000, liceul se reprofilează având următoarele specializări: matematică-informatică, ştiinţe ale naturii, filologie şi ştiinţe sociale.
Liceul dispune acum de treizeci de săli de clasă, laboratoare şi cabinete pentru fizică, chimie, biologie, limbi moderne şi informatică; cabinet medical; cabinet pentru consultanţă psiho-pedagogică şi orientare şcolară; bibliotecă modernă cu depozite, sală de lectură şi împrumut; sală de festivităţi modern amenajată; şi de alte spaţii adecvate pentru activităţile administrative şi gospodăreşti.
De-a lungul anilor, din mâinile profesorilor ce au reprezentat acest gimnaziu şi mai apoi liceu, au ieşit mii de elevi care şi-au făurit un rost în viaţă, reprezentând atât instituţia în care au învăţat, cât şi oraşul în viaţa publică a României. Greutăţile peste care au trecut ţara şi şcoala nu au constituit un impediment în formarea marilor oameni, cei care şi-au atins ţelul propus. În fiecare dintre noi este o astfel de persoană, un embrion care aşteaptă să fie crescut cu dragoste, dor de muncă şi realizări, pentru a putea atinge apogeul perfecţiunii.
Informațiile din acest articol au fost preluate de pe pagina oficială a
Colegiului Național Petru Rareș Piatra Neamț: