Cei 150 de ani ce se împlinesc pe 13 martie de la nașterea lui Gheorghe Teodorescu-Kirileanu proiectează, atât de rotund, o lumină generoasă asupra memoriei ilustrului cărturar. Înzestrat cu virtuți ce aparțin deopotrivă minții și sufletului, G. T. Kirileanu a lăsat o moștenire culturală reprezentativă, ce a ridicat considerabil standardele acribiei publicistice în toate domeniile pe care le-a slujit (cel mai important editor al scrierilor lui Ion Creangă, unul dintre cei dintâi editori al scrierilor politice ale lui Mihai Eminescu, folclorist, bibliofil, istoric literar, jurist, bibliotecar al Palatului Regal).
Biblioteca Județeană Neamț poartă, din 13 martie 1992, numele acestui strălucit slujitor al cuvântului scris, care a înlesnit drumul către marele public pentru textele unora dintre cele mai mari nume ale culturii române (celor doi clasici amintiți, adăugându-li-se Titu Maiorescu, Alecu Russo, Costache Conachi, Gh. Lazăr, Ion Codru Drăgușanu). Astfel, acum 30 de ani, a fost încununat și gestul, de o remarcabilă generozitate, prin care G. T. Kirileanu, la două decenii după retragerea sa din „Vavilonul bucureștean” și „refugierea” în vecinătatea Cozlei, a dăruit orașului Piatra-Neamț inestimabila sa bibliotecă de peste 30.000 de cărți și publicații periodice.
În multe dintre acestea ne putem întâlni cu „cititorul” G. T. Kirileanu, iar pentru evocarea de azi propunem un volum ce poartă semnătura lui Gheorghe Bezviconi, prestigios istoric de origine basarabeană, stabilit în România din 1937, care a avut mult de suferit apoi, în primii ani ai „democrației populare” instalate de regimul comunist (destin împărtășit, de altfel, și de G. T. Kirileanu).
Așadar, pe cartea „Profiluri de ieri și de azi”, ce apărea la București în anul 1943, notele de lectură ce ni-l evocă pe G. T. Kirileanu ca atent și avizat cititor au, pe lângă meritul de a aduce completări textului tipărit, și scopul de a-i oferi mai tânărului prieten Bezviconi (n. 14 aprilie 1910) delicate și generoase sfaturi pentru o eventuală ediție revăzută și adăugită. Un scop ce limpede rezultă și din ciorna scrisorii pe care Kirileanu i-a adresat-o autorului, păstrând conceptul între paginile lucrării:
„Piatra N., 12 nov. 1943
Iubite prietene (G. Bezviconi),
Mulțămesc din toată inima pentru bogata carte plină de lucruri nouă: Profiluri de ieri și de azi. Cunoșteam cele mai multe articole de când le-ai publicat prin ziare și reviste. Acum, fiind încântat că le văd adunate în volum, le-am cetit din nou cu plăcere. Pagini scrise așa de curgător și cu miez, încât dacă ai luat cartea nu-ți vine s-o mai lași.
Câteodată ești prea afirmativ. Așa: Biblia alcătuită de sigur de Milescu (pag. 19). În schimb nu pomenești printre școlarii lui Milescu [Spătarul] pe Petru cel Mare.
În articolul despre Kotzebue [consul german la Iași] nu amintești despre D-na Elena Rădulescu-Pogoneanu din „Arhiva Rom[ânească]”, unde a dat un prea frumos portret al lui K. Dedicația autografă a lui K. este în versuri franceze.
În articolul despre Anatole Demidov [prinț rus], furat de grațiile Prințesei Matilda, ai uitat să ne spui ceva din amintirile de călătorie prin Moldova! […]
Ți le-am înșirat toate aceste mărunțișuri cu speranța că în curând va fi nevoie de o nouă ediție!
Când am sfârșit lectura, m-am simțit cuprins de-o bătrânească tristeță, zicându-mi: Ce-a fost odată, ce vedem astăzi și ce va fi mâne? […]”
Dincolo de aceste note de lectură, G. T. Kirileanu este prezent în acest volum și prin „profilul” pe care autorul i l-a dedicat în galeria de personalități pe care a ales să le cuprindă între copertele de carte. Din portretul zugrăvit de Gheorghe Bezviconi, oferim câteva nuanțe și lumini, ca buchet de amintiri, spre pioasă neuitare:
„La Piatra-Neamț locuiește un cărturar iubit și stimat de întreaga Moldovă, cunoscut și mai departe: Gheorghe T.-Kirileanu. Ați auzit, desigur, de el ! A scris multe și frumoase pagini, dar mai cu seamă, este un distins cunoscător al vieții și operei nemuritorului Creangă, rivalizând, în această privință, doar cu părintele Dumitru Furtună, din Dorohoi.
Conu Ghiță Kirileanu, cu înfățișarea lui simpatică și simplă, a fost bibliotecar sub doi Regi. Și în multe rânduri a știut să spună un cuvânt priceput, în probleme ce întreceau preocupările sale de bibliotecar, sau secretar. Numeroși cărturari distinși îi datorează multe.
Fiu de țăran, urmaș al vechilor stăpâni ai codrilor din vecinătate, Gheorghe Kirileanu a stat [a crescut] pe vremuri la Domeniile Coroanei din Broșteni, al căror trecut l-a cercetat cu mult interes. Regele Carol I l-a apreciat și, pentru un timp îndelungat [1905-1935], conu Ghiță a fost răpit de pe meleagurile natale. Dar vremurile s-au schimbat, odată ce s-au ridicat și oamenii mai tineri.; s-a întors acasă bătrânul Kirileanu, într-o căsuță anume zidită, unde orice colțișor are un rost al său, pentru a păstra o carte, o fotografie, sau o amintire, iar de pe cerdac – priveliștea splendidă se deschide asupra Bistriței și Ceahlăului. […]
În casa lui conu Ghiță găsești mii de volume, dar cel mai prețios – rămâne stăpânul însuși. El poate să-ți povestească atâtea lucruri trăite, despre Maiorescu și Iorga, sau despre toți acei care îl înconjoară cu dulci amintiri. Este un povestitor admirabil, așa cum sunt bătrânii noștri, pe care pot să-l compar doar cu A. C. Cuza și Artur Gorovei, sau cu regretații Tigran Pruncu din Câmpulung, Gheorghe Vârnav din Spătărești și Nicolae Verona din Herța.
Îți citește ceasuri întregi conu Ghiță și nici nu observi cum trece timpul, căci și acest dar dumnezeesc îl are. Îți recomandă autori ai unor vremuri apuse, despre care, apoi, se găsesc mulți ca să vorbească. Căci pe toți îi înzestrează cu documente și volume cărturarul din Piatra-Neamț, ca să trezească atâtea pagini noui, scrise de numeroșii săi prieteni. Apar deodată, de pe rafturile prăfuite, teancuri de documente și opere inedite, pe care darnic le împarte tuturor iubitorilor de slovă veche, bunul nostru conu Ghiță. […]”
Text, documentar și imagini: Cristina CATANA, bibliotecar Fondul Documentar „G.T. Kirileanu“ (Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț).
