Dr. Sorin Ciobanu – un om, un destin, o vocație

La mijlocul lunii septembrie, Ministerul Sănătății a ratificat atribuirea numelui doctorului Sorin Ciobanu, Laboratorului de radiologie și imagistică medicală din cadrul Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț, în semn de recunoaștere a meritelor sale în domeniul medicinei. Demersul administrativ, inițiat de familie, Asociația Culturală „Arte. Ro” și Spitalul Județean, coincide cu împlinirea a 35 de ani de ecografie în Neamț. Evenimentul, onorat inclusiv de dr. Cristina Atănăsoaie-Iacob, managerul Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț („Vă felicit pentru această inițiativă lăudabilă! Am avut o colaborare strânsă, de 20 de ani, cu dr. Sorin Ciobanu, un profesionist desăvârșit. A fost iubit și respectat de toți!”), a fost marcat printr-o ceremonie găzduită de Sala Cupola a Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu” Neamț, miercuri, 16 decembrie 2020.

Debutul ca doctor în medicina generală l-am făcut la Războieni. Am reuşit în 1979 să aduc în această comună un aparat Röntgen pentru radioscopii pulmonare şi gastrice. Atunci erau aparate foarte vechi cu iradiere foarte mare. Ne protejam cât puteam; aveam șorțuri de plumb, ochelari, mănuși… După ce Societatea Rifil a cumpărat un ecograf în anul 1985, am făcut un curs la Iași sub coordonarea renumitului prof. dr. Carol Stanciu și am realizat prima ecografie abdominală în Neamţ. Ulterior, am fost primul medic radiolog din țară, respectiv al cincilea pe plan extern, care a făcut puncții hepatice cu ac gros. Exista un mare risc, întrucât pe atunci se realizau doar puncții hepatice cu ac subțire”, mărturisea medicul Sorin Ciobanu într-un interviu.

În profesie nu a admis rabat. Mărturie stau miile de investigații radio-imagistice, cele peste 100 de lucrări de specialitate publicate, la care se adaugă teza de doctorat (Cercetări privind acțiunea unor substanțe active farmacologic asupra aparatului digestiv, conducător științific, prof. dr. Ostin Costel Mungiu) susținută în anul 1998 la Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa din Iași.

Mi-am dedicat viața acestei profesii. Tinerii care se apucă de medicină și de radiologie trebuie să înceapă prin a învăța bine această specialitate, pentru că altfel nu poți să faci față. Talentul lor va fi multiplicat prin învățarea acesteia. Patologia de astăzi s-a schimbat foarte mult față de ce era în urmă cu 10-20 de ani. E o muncă grea, însă îți oferă satisfacții pe măsură. În Franța, unde am lucrat doi ani, am făcut și arteriografie. Am avut o viață frumoasă, sigur, ajutat și de soție, pentru că, de cele mai multe ori, au fost imboldurile și susținerea ei”, mai spunea apreciatul doctor.

Cu o minte ascuțită, o cultură deosebită, medicul Sorin Ciobanu era pasionat și de istorie, de-a lungul anilor colecționând sute de obiecte vechi. „Este o pasiune pentru bucuria sufletului meu, nu m-am gândit să deschid un muzeu sau să organizez expoziţii. Cred că moştenesc acestă preocupare pentru că bunicul din partea mamei a colecţionat ziare, reviste şi cărţi din perioada interbelică“, povestea într-un interviu pentru Adevărul de seară.

În perioada liceului („Petru Rareș”, 1967-1971), Sorin Ciobanu a fost component al echipei de baschet a Școlii Sportive de Elevi din Piatra-Neamț (antrenor, prof. Constantin Săvinescu), printre colegii săi aflându-se Mircea Dascălu, Valentin Filip, Sorin Mătase, Andi Cotoros, Adrian Vornicu, Sergiu Rusu, Strejerel Spiridonescu, Benone Domnu, Vali Căpiță, Cornel Lututovici, Brică Solonaru, Ioan Tătaru, Vali Rusu, Valentin Dăscălescu, Mihai Tedravi, Ioan Rogojină, Mihai Teohari, Florin Irimia.

Bunătatea era una dintre marile sale calități. Avea cultul prieteniei, cultul bunăvoinței. Istoria Școlii Sportive de Elevi l-a asimilat la loc de frunte și îl mai așteaptă încă pe teren… A marcat un moment de neșters în memoria colegilor de echipă și de liceu”, a afirmat Georgeta Tanasă, profesoară de educație fizică la CSEI „Alexandru Roșca”.

Sensibil, natural, generos, a fost o mărturie rară a unei vieți fără nicio notă falsă. Dăruit profesiei în spiritul continuității, al formării viitoarelor cadre medicale, cu o mărinimie greu de cuprins în cuvinte. Pentru soția sa, Mariana Ciobanu, a fost omul unei vieți, idealul… La 24 martie 2020 s-au împlinit patru ani de la plecarea sa într-o lume mai bună.

Avea o galantonie și o modestie ieșite din comun. A ajutat foarte multă lume dar nu întotdeauna acest bine i-a fost răsplătit pe măsură. În secția de radiologie a primit mulți medici și asistenți tineri, pentru că era adeptul principiului că și tinerii trebuie să învețe meserie și să se afirme. A fost membru în comitetul de organizare a înfrățirii dintre Spitalul din Piatra-Neamț și Spitalul din Roanne, ajutând la schimburi de experiență între medicii de la noi și cei francezi și chiar între asistenți.

A participat, de asemenea, la înfrățirea dintre Spitalul Județean și Spitalul Nuneaton din Anglia. În urma acestei întrevederi, i s-a propus să lucreze șase luni în Marea Britanie, dar, pentru că nu stăpânea foarte bine limba engleză, a cerut să merg și eu, lucru neacceptat de partea engleză.

A fost cooptat în organizarea a două simpozioane internaționale de gastroenterologie la Iași, invitat special fiind renumitul profesor italian Rafaele Assisi. A organizat, în anii 1988 și 1989, două simpozioane de radiologie la Piatra-Neamț care s-au bucurat de un real succes.

I-au plăcut mult istoria și geografia, cititul, călătoriile, florile, animalele. Era în stare să conducă kilometri întregi fără să obosească. Îi mai plăcea foarte mult muzica clasică, a fost un mare iubitor de artă ajutând elevii Asociației Culturale „Arte. Ro”, organizând chiar o tabără de creație la Gârcina.

Deși părea un om dur, ascundea o mare sensibilitate, mai ales față de copii. Am aflat ulterior că Sorin oferea daruri și bani copiilor pe care-i întâlnea unde-și făcea cumpărăturile.

A mers la serviciu până în ultima clipă, pentru că-și iubea foarte mult profesia, păcat că atmosfera din radiologie nu a fost așa cum și-o dorea, iar eu nu voi uita niciodată acest fapt.

A fost un om minunat care a lăsat un gol imens în sufletul meu și pentru a-i păstra memoria vie, am inițiat Concursul de Artă Plastică pentru copii și tineri „Dr. Sorin Ciobanu”, care are loc an de an. Chiar dacă a fost pandemie, în octombrie 2020 am organizat ediția a V-a, fapt care îmi dă putere și mă face să merg mai departe”, a povestit dr. Mariana Ciobanu.

Violeta MOȘU

M-a încurajat să practic constant acest tip de artă, cu profunde implicaţii spirituale

Pentru domnul doctor Sorin Ciobanu am avut o profundă admiraţie. L-am simţit întotdeauna ca pe un membru de familie foarte apropiat. Ne-am cunoscut în anul 1998 când mi-a cumpărat câteva dintre icoanele pe lemn pe care le-am realizat pentru o expoziţie. Prietenul său, Romeo Zarzu, i-a recomandat expoziţia pe care o vernisasem de puţin timp împreună cu o prietenă apropiată. Aşa a ajuns domnul doctor să fie un comanditar frecvent pentru eseurile mele de artă bizantină. Aprecierile dânsului m-au încurajat să practic constant acest tip de artă, cu profunde implicaţii spirituale.

Faptul că interacţiunea noastră iniţială s-a produs sub o zodie artistică, cu un profund ascendent spiritual, s-a dovedit a fi de bun augur, întrucât, din acel moment, toată relaţia noastră a păstrat un caracter bazat pe afinităţi artistice, înţelegere, afectivitate şi respect reciproc. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de bucuria pe care a manifestat-o fără rezerve când a aflat că am fost admisă la Universitatea de Arte din Iaşi. M-a felicitat ca un părinte, ca un Mecena mândru de artistul său, care a ajuns la un nou nivel. De altfel, pe toată perioada studiilor mele universitare, nu a încetat să achiziţioneze icoane şi lucrări de pictură pentru a-mi consolida bugetul redus de studentă. A avut întotdeauna un gust impecabil în a alege, consiliat şi de soţia sa, distinsa doamna doctor Mariana Ciobanu, pe care am avut privilegiul să o cunosc mai târziu, în timpul facultăţii.

Mergând pe firul timpului, îmi amintesc de un teribil accident pe care l-a suferit mama mea şi pentru care a fost nevoie de o radiografie integrală de coloană şi de craniu şi, apoi, de o intervenţie chirurgicală. Eram foarte surescitată şi cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla dacă în acea seară domnul doctor nu ar fi fost de gardă. A făcut investigaţiile şi apoi, urmând tot protocolul medical, a însoțit-o pe mama la chirurgie, explicând, ajutând, încurajând….

Am înțeles nivelul profesionalismului şi al empatiei personale pentru bolnavi când, la înmormântarea sa, oameni obișnuiţi sau poate foşti pacienţi, aflaţi în trecere pe lângă capela Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”, aflând că a murit radiologul Sorin Ciobanu, se grăbeau să intre şi să-şi ia rămas bun, cu tristeţe şi cu recunoştinţă că sunt în viaţă și datorită domniei sale. Atunci am înteles una dintre nuanţele cuvântului VOCAŢIE…

Cât despre ce fel de amfitrion era… am înţeles la fiecare aniversare, la fiecare agapă prietenescă, că trebuie să fii foarte generos şi cu suflet mare, ca să ai astfel de oameni împrejur, ca să poţi produce o asemenea atmosferă, ca să creezi aşa frumoase amintiri…

Alături de familia sa, am cunoscut oameni de mare valoare cu care şi astăzi ne amintim lucruri, ne bucurăm de victorii, analizăm, combatem, ne veselim sau ne întristăm, ca după vremuri… Când am auzit tonul vocii şi timbrul cu care domnul doctor rostea numele Mircea, am înţeles că de un om te poate lega o prietenie profundă, pe viaţă, dincolo de orice obstacol. La o anumită aniversare, am simţit şi în prietenul de care vorbea exact aceeaşi trăire şi asta m-a emoţionat profund şi mi-a confirmat adâncimea relaţiei lor. Sunt lucruri despre care nu mi-a povestit nimeni niciodată, pe care doar le-am simţit, însă la un nivel foarte profund.

Aproape douăzeci de ani de experienţe împărtăşite, de bucurii, de tristeţi, de victorii răsunătoare, de înfrângeri, de zile mai frumoase sau mai grele… de călătorii în ţară şi străinătate, de sărbători petrecute împreună, de colinde, de „Hristos a inviat!”…

Îmi stăruie încă foarte pregnant în minte, şi astăzi, după mulţi ani, imaginea apreciatului medic (şi naş) Sorin Ciobanu, stând în bucătărie, în papuci şi în halatul boieresc de casă, stingându-şi ţigara în scrumiera pusă peste ultimul roman citit, bine primit de critica de specialitate, cu ziarul lângă telefon, chemând-o pe doamna sa, ca să planifice împreună detaliile vacanţei mult-aşteptate care tocmai stătea să înceapă…

 Prof. Cristina PETRARIU, președintele Asociației Culturale „Arte. Ro”

Un ambasador nemţean la Roanne

Doctorul Sorin Ciobanu a fost ultimul personaj romantic pe care l-am cunoscut.

Unor contemporani calificativul le poate părea golit de sens sau vetust, lumea ce gândea în basme şi vorbea în poezii fiind condamnată iremediabil la uitare. Dar, dacă a fi romantic nu înseamnă doar a visa privind lumea printre gene, ci şi a pune umărul ca să-ţi înfăptuieşti visul, Sorin Ciobanu a fost un romantic.

Într-o lume care răstălmăceşte valorile într-un simulacru de democraţie ce ne permite să ne tutuim la grămadă, asumarea personalităţii poate jigni masa amorfă.

Doctorul Sorin Ciobanu şi-a asumat această personalitate. L-am cunoscut la un pescuit acum foarte mulţi ani, apoi ne-am întâlnit la teatru şi în alte locuri de pierzanie. Era un spectator talentat şi un critic onest dar, cu toate încercările sale de a fi un tip discret, se impunea imediat în orice anturaj prin cultură, ţinută aristocratică, iuţeala gândului şi calitatea umorului. Nu l-am surprins niciodată arţăgos şi superficial, cel mai adesea tratând prostia şi impostura cu un zâmbet calm încurajator. Era pasionat de istorie, şi înrăit colecţionar de brichete, tablouri, cărţi şi reviste vechi, unelte şi costume populare.

Şi avea fără îndoială gustul aventurii – visa să traverseze America într-o maşină închiriată, şi să dea mâna cu Fidel Castro pe care nu-l admira ca lider comunist, ci pentru că le-a dat mereu cu tifla americanilor. N-a reuşit aceste două aventuri, dar a reuşit să hoinărească binişor prin Europa şi să facă câteva lucruri bune la Roanne, în Franţa.

Profesional, după debutul ca doctor în medicina generală la Războieni – Neamţ, în cei aproape 40 de experienţă, medicul Sorin Ciobanu a lucrat în unităţi spitaliceşti din Neamţ, Bucureşti şi Franţa, numele său devenind sonor recunoscut încă din 1985, pentru performanţe în domeniul radiologiei şi activitatea sa de pionierat în endoscopie şi ecografie.

În perioada 1991- 1995 a lucrat câte şase luni la spitalul din Roanne, iar în 1992 a urmat un curs de computer tomograf, la Lyon, ST Etienne şi Grenoble.

A participat la prestigioase reuniuni ştiinţifice care au avut loc în ţară: la Iaşi – Simpozionul naţional de gastroenterologie (1992) şi Zilele romano-italiene de gastroenterologie şi cultură (1994), Bucureşti – mai multe ediţii ale Congresului National de Radiologie si Imagistică Medicală, manifestare organizată cu sprijinul Societăţii Franceze de Radiologie (SFR)

A fost membru al Asociaţiei Române pentru Studiul Durerii (A.R.S.D.), fondată în 1991 şi acreditată de Colegiul Medicilor din România ca furnizor de Educaţie Medicală Continuă, participând activ la Congresele şi Simpozioanele organizate în ţară sau în străinătate de A.R.S.D.

Şi-a cunoscut bine capacităţile şi limitele potenţialului încercând să fie de folos celorlalţi, fiind adeptul lucrului bine făcut, din pasiune, nu impus de fişa postului.

S-a implicat politic în viaţa obştii, fără ca aceasta să-l deturneze de la misia asumată prin jurământul lui Hipocrate – „îndeplinirea meşteşugului în nevinovăţie şi curăţie”. Iar când a putut să vorbească în numele acestei obşti a făcut-o, doctorul Sorin Ciobanu, fiind alături de primarul Gheorghe Ocneanu, unul dintre promotorii înfrăţirii oraşului Piatra-Neamţ cu oraşul francez Roanne, săvârşită în 1992. Tot pe aceeaşi baricadă s-a aflat şi scriitorul Lucian Strochi, director al Casei Prieteniei Neamţ-Champagne-Ardenne, din anul 1991. Rezultatele acestei înfrăţiri s-au concretizat în înfiinţarea Asociaţiei de prietenie – „Piatra-Neamt – Roanne” şi a Association „Les Roannais – Piatra-Neamt”, instituirea unor schimburi culturale, schimburi de carte, evenimente expoziţionale, stagii de formare profesională pentru funcţionari şi medici, donaţii de medicamente către centrele socio – comunitare şi de autobuze către municipalitatea pietreană. Mai trebuie spus că primarul Nicolin Yves a devenit cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, deschizând o serie de incontestabile personalităţi: alpinistul Ticu Lăcătuşu şi Doamna acuarelei româneşti, Iulia Hălăucescu.

Personal am putut să mă conving de prestigiul Doctorului Ciobanu în cadrul comunităţii din Roanne, în anul 1994, când, în calitate de ziarist al cotidianului „Ceahlăul”, am însoțit Ansamblul folcloric „Floricică de la munte” într-un lung turneu în Franţa. La primirea oficială de la Primărie, după mulţumirile adresate trupei nemţene şi salutul oficialilor prezenţi, primarul Nicolin Yves a vorbit călduros despre frumoasa colaborare cu medicul Sorin Ciobanu, numindu-l un adevărat ambasador al unei țări europene. A fost un moment în care m-am simţit mândru că suntem prieteni.

Cineva spunea că traiectoria unei vieţi rămâne aceea a unui glonţ trasor, tras pe întuneric. Rămânem în amintirea semenilor noştri, mai vii poate decât am fost atunci când eram vii. Omul e nemuritor prin memorie, prin amintire. Și ne-ar place să fie adevărat: amintirea medicului Sorin Ciobanu trebuie să rămână mereu vie.

Mircea ZAHARIA, redactorul-șef al revistei Apostolul

„Doctorul Sorin Ciobanu s-a dovedit un medic pasionat, dedicat bolnavilor”

Dintotdeauna, am avut pentru medicii radiologi o prețuire par­ti­culară. Și asta pentru că este o specialitate agresivă, periculoasă, pentru cei care o practică, din cauza radiațiilor X sau Röntgen pe care le folo­sește.

Cei mai vârstnici, printre care mă număr, își amintesc vechiul șorț de plumb, greu, pe care radiologii erau nevoiți să-l poarte în timpul exa­me­nului și care cred că oferea mai mult o protecție psihologică decât una adevărată, întrucât rămâneau destule zone ale corpului descoperite și expuse radiațiilor, ca să nu mai vorbesc de atmosfera radiantă în care lucrau, pe vremea în care nu se vorbea (la noi) de aerul condiționat.

De altfel, istoria medicinii este plină de medici radiologi care au sfârșit din cauza uriașei cantități de raze la care s-au expus. Și cinstit, cred că nu a existat specialist care să nu sufere, mai mult sau mai puțin de această boală, în urma bolii de iradiație.

Vizitatorii Hamburgului, pot admira un splendid obelisc plasat în fața Institutului de Radiologie, operă a sculptorului Laubner din Bre­men, care are încrustate pe fețele lui, numele a numeroși pionieri ai ra­dio­logiei, care au contribuit la dezvoltarea acestei specialități, multă vreme, singura care oferea medicilor o imagine a organelor și diferitelor leziuni ale acestora, cât și a unor medici răpuși de boală, de-a lungul timpului.

Evident, odată cu progresele de ordin tehnic, cu apariția infor­ma­ticii, a mijloacelor video, miniaturizării și a digitalizării, mintea ome­nească a realizat nu numai echipamente care au diminuat drastic emisia de radiații dar și tehnici performante pentru vizualizarea leziunilor in­ter­ne (ecografie, computer tomograf, RMN etc.), care au permis apariția unei specialități medicale de uriașă importanță și valoare, IMAGISTICA. Este suficient să spun că performanțele imagisticii au ajuns atât de departe, încât este min­tea care vede leziunile în locul o­chiului.

Doctorul Sorin Ciobanu (1952-2016), nemțean de origine, aparținând unei familii de intelectuali și medici, și-a început cariera de medic de circumscripție în comuna Războieni, dar a fost pasionat de specialitatea radiologică, astfel că a reușit performanța rară pentru un cabinet rural, de a-l dota cu un aparat de radiologie, cu care a îmbunătățit asistența medicală a unei populații mult extinse.

După terminarea stagiului rural, urmând exemplul unor des­chi­zători de drumuri și patriarhi ai medicinei nemțene (îi amintesc pe Dumitru Mudriac, Nicolae Lăzărescu și Ion Despa), s-a specializat în radiologie, a fost medic al Policlinicii de pe Platforma Industrială Să­vinești, medic radiolog în Spitalul Județean, cu doctorat în specialitate, cu competențe ulterioare în imagistică și șeful de secție imagistică a Spitalulul Ju­dețean..

Este momentul să aducem aminte celor care uită prea repede, că dez­­voltarea fără precedent a Platformei Chimice de la Săvinești, a deter­minat conducerea acesteia, (respectiv a inginerului Valeriu Mo­ma­nu), să creeze un Dispensar Policlinic cu majoritatea spe­ci­­alităților medicale, care a acordat asistența cea mai calificată sala­ria­ților săi. Nu doar atât, grație relațiilor complexe ale conducerii, dispensarul a fost dotat cu ecograf (raritate în România acelei vremi), astfel încât doctorul Sorin Ciobanu a fost cel de al doilea medic din regiunea Moldovei (după profesorul Carol Stanciu de la Iași), care a deschis era acestei explorări neinvazive (fără dureri, fără injecții ș.a.) extrem de valoroase. Nu doar atât, aceeași conducere s-a preocupat de procurarea unui endoscop (in­stru­ment care se introduce în esofag și stomac pentru vizualizarea le­ziu­nilor acestora), folosit de același Sorin Ciobanu. Amintesc, anecdotic, că numeroasele încercări ale Direcției Sanitare și ale Spitalului de a prelua cele două echipamente au fost zadarnice.

Doctorul Sorin Ciobanu s-a dovedit un medic pasionat, dedicat bol­navilor. A avut o viață familială tumultuoasă, marcată de trei că­să­torii și trei copii, dar și de o cumplită durere, aceea de a-și fi pierdut un fiu, elev în ultimul an de liceu, urmare a unui accident stupid.

Personalitatea doctorului Sorin Ciobanu rămâne în amintirea ce­lor care l-au cunoscut și a celor pe care i-a îngrijit dar mai ales, prin tradiția stabilită de Asociaţia Culturală Arte. Ro și de către vicepre­șe­din­tele acesteia, dr. Mariana Ciobanu care, în strânsă colaborare cu Bibli­oteca Județeană G.T. Kirileanu Neamț și alte instituții, organizează anual (ediția a V-a în 2020), Concursul și Expoziția de Artă Plastică „Dr. Sorin Ciobanu” pentru copii și tineri și care se bucură de fiecare dată de un succes deosebit, amintindu-l pe medicul evocat, ca iubitor de artă și cultură.

Să ne aducem întotdeauna aminte de cei care au militat, după puterile lor, pen­tru vizibilitatea locurilor în care s-au născut și au trăit, pentru cultura și progresul întregii nații.

Dr. Virgil RĂZEȘU  

„Un medic extraordinar, un OM deosebit”

A făcut pionierat în specialitatea sa, folosind metode de investigare preluate ulterior de clinici universitare. A refuzat ofertele de a profesa în spitale de renume din România sau din străinătate pentru că inima sa a bătut până în ultima clipă numai pentru Piatra-Neamț. A fost un medic extraordinar și un OM deosebit.

Mi-a fost ca un frate. Ne-am împrietenit în anii ’70. Mariana, o soție minunată, va face totul pentru ca dr. Sorin Ciobanu să nu fie uitat! Am fost nașii lor de cununie.

Dan Marian LOSPA

Foto: arhiva familiei