Ștefan Hotnog – „un artist dedicat, cuprins până la sufocare de magia artei și de mirajul culorilor”

Împletindu-și, timp de 17 ani, destinul cu urbea noastră, pictorul Ștefan Hotnog a fost omagiat la Muzeul de Artă din Piatra-Neamț, printr-o expoziție organizată în amintirea sa, la 100 de ani de la naștere.

La Piatra-Neamț (unde a fost profesor de liceu din 1949 până în 1966), Ștefan Hotnog a lăsat atât în amintirea colegilor de catedră, cât și a colegilor din gruparea artistică locală (cenaclul devenit, în 1951, filială a Uniunii Artiștilor Plastici) imaginea unei prezențe discrete, ponderate, deloc implicată în frământarea de orgolii specifică „breslei”. Își făcea cu pasiune lecțiile (reușind să ofere multor tineri o punte către înțelegerea fenomenului plastic) și, în paralel, își urma destinul de creator la cel mai înalt nivel. Și tot aici, fără să lipsească din expozițiile colective locale, își pregătea prima „personală”. Fără grabă, amânând mereu evenimentul, până la momentul în care artistul a dobândit convingerea că a ajuns la nivelul de exigență pe care și l-a impus. S-a întâmplat în octombrie 1962, la Galeriile Fondului Plastic din Iași, unde a prezentat 60 de lucrări de grafică. Și, imediat, în luna noiembrie, Ștefan Hotnog a revenit cu a doua „personală”, expunând 44 de acuarele, în același loc! Este semnificativ și de reținut faptul că a preferat să iasă la public cu grafică și acuarelă, posteritatea confirmându-i valoarea tocmai în aceste două genuri. Apoi, în mai 1964, a deschis a patra „personală”, la Muzeul Regional din Bacău (cu 73 de lucrări grafice), pentru ca imediat să revină și la Piatra-Neamț, cu a patra „personală”, găzduită de Muzeul de Arheologie”, a declarat criticul de artă Emil Nicolae.

Plasticianul Dumitru Bezem a spus că au trecut 51 de ani de când a avut privilegiul de a-l cunoaște pe omul și artistul Ștefan Hotnog.

Așa l-am cunoscut, invitându-mă la o ședință de lucru în tehnica acuarelei, în fermecătoarea atmosferă a Parcului Copou. Fascinat de cutia de acuarele și de tehnica domniei sale. Fire timidă și interiorizată, reușea totuși să transmită studenților o bogăție de informații legate de gramatica desenului, compoziției și tehnicilor grafice de care era el însuși copleșit. Era un artist dedicat, cuprins până la sufocare de magia artei și de mirajul culorilor. A fost un profesor bun, un mare și delicat artist, un… atent la frumusețile naturii, el însuși se definea un ,,spirit de moldovean atras de un romantism blajin dar nu și paseist” pentru care grafica definea un ,,imbold la acțiune”.

Potrivit muzeografului Silvia Trăistariu, proiectul expozițional a fost rezultatul colaborării Muzeului de Artă din Piatra-Neamț cu Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași dar și cu iubitorii de artă, colecționarii Virgil Țuțurman și Mircea Titus Romanescu.

O parte din creația pictorului Ștefan Hotnog  a fost cuprinsă în paginile recentului album monografic editat de Fundația „Constantin Matasă”, cu sprijinul Consiliului Județean Neamț. Expoziția poate fi vizitată până duminică, 17 ianuarie 2021.

Violeta MOȘU

Discreția și modestia, emblematice pentru acest om, l-au ținut probabil departe de privirile publicului larg pe temeinicul artist, știutor de tehnici, sensibil și truditor. Dar opera lui s-a impus printr-o răbdătoare râvnă. Ștefan Hotnog a fost un împătimit al atelierului și statornic pleinaerist.

După ceasurile de profesorat la liceu, la Piatra-Neamț și apoi la lași, La Facultatea de Arte Plastice de la Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza”, se așternea la lucru și habar nu mai avea de altceva. Era un călător neobosit și ii plăcea să consemneze ca un reporter ceea ce vedea și-l încânta. Descoperea lumea cu ochii poetului culorii, bucuros să deseneze și să coloreze parcă visând și vâslind”. (Grigore Ilisei, scriitor și jurnalist)

 „Este știut că s-a afirmat și dezvoltat în ambianța familie sale, cu tatăl scriitor și profesor universitar, prieten cu Mihai Sadoveanu, iar tânărul pictor s-a aflat într-o relație apropiată cu unul din fii marelui scriitor. Între confrați, Ștefan Hotnog era recunoscut ca cel care stăpânește până la cele mai mici amănunte secretele tehnologiilor profesiei. Comportamentul său în relația cu oamenii din apropiere se definea prin sobrietate și decență firească, cu condescendență și calm față de interlocutor, oricare ar fi fost acela”. (prof. univ. dr. Liviu Suhar, Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași)

Artistul își desăvârșește tehnica exprimării personale prin nenumărate gesturi, contopiri de linii și culori, forme reale și ireale de limbaj vizual, materializând dialoguri cu tonalitate gravă sau domoală, care îi definesc eul în consonanță cu acuitatea introspectă a privitorului”. (dr. Ciprian-Dorin Nicola, managerul Complexului Muzeal Național Neamț)

Ștefan Hotnog (n. 10 sept. 1920, Iași – d. 27 iun. 1993, Iași)

Caracterizându-l, sculptorul ieşean Vasile Condurache, vecin de atelier cu Ştefan Hotnog, scria: „Pictor de o rară sensibilitate, de o vibrantă forţă cromatică, îşi practica zilnic meseria cu o credinţă, cu o perseverenţă vrednică de mari creatori ai acestei lumi…”. Timp de aproape o jumătate de secol, a executat peste 3000 de lucrări, abordând diferite genuri, tehnici şi materiale. Peisajul, natura statică, portretul au fost pentru artist temele principale de studiu. A fost, în primul rând, un acuarelist de forţă. Semnând peste 2000 de acuarele, pictorul a imortalizat peisaje marine, naturi statice, flori şi portrete. Grafica lui, numărând câteva sute de lucrări, cuprinde desene, schiţe, crochiuri în diverse materiale şi tehnici. De asemenea, el a îmbogăţit plastica românească cu peste 500 de lucrări în ulei. Preocupat de ceramică, a lăsat peste 100 de vase, plachete, figurine şi talere. (Personalități ieșene, aniversări și comemorări 2018)