IN MEMORIAM MIRCEA RĂSVAN CIACÂRU (9 iulie 1946 – 3 martie 2020)

Pe neaşteptate ne-a părăsit pentru totdeauna trecând la cele veşnice bunul nostru prieten, artistul plastic MIRCEA RĂSVAN CIACÂRU, a cărui valoare artistică i-a fost recunoscută de-a lungul anilor atât de comunitatea plasticienilor din Filiala Neamţ a U.A.P., cât şi de marea familie a plasticienilor din România.

Gena artistică, sigur, a moştenit-o de la tatăl său, Ioan Alexandru Ciacâru, el însuşi autor al multor bijuterii picturale miniaturale, şi această moştenire l-a condus spre Facultatea de Desen a Universităţii Timişoara, absolvită în 1973.

Debutează în cadrul Grup 5, împreună cu alţi patru colegi (Ion Someşan, Ştefan Călărăşanu, Andrei Matuz şi Valentin Popescu), toţi pasionaţi de pictură şi literatură, Mircea-Răsvan Ciacâru demonstrând, după cum consemna presa vremii, „o interpretare remarcabilă a lui Eminescu, în două lucrări de o cromatică sensibilă.”

Intrarea în mişcarea plastică din judeţul Neamţ şi-o face în 1974, pe când era profesor la Bălţăteşti, cu o personală, grafică (tempera), ce va reţine atenţia, subliniindu-se, în presă, un acut simţ al observaţiei din partea expozantului, precum şi unele simboluri plastice: soarele, lumina, clepsidra, pe care le vom regăsi cu prisosinţă şi în expoziţiile următoare. După câteva participări la expoziţii de grup (Bienala Lascăr Vorel, de la Piatra-Neamţ, 1976 şi 1978; Republicana profesorilor de desen, 1978; Voroneţiana de la Suceava, 1978 şi 1979), a fost personala din 1979, care s-a constituit într-o sărbătoare a picturii şi putem spune că aceasta l-a impus atenţiei iubitorilor de frumos şi criticii care sesizează ideile dominante ale autorului – creaţia, neliniştea, iubirea, solitudinea,istoria, revolta, dimineaţa, pacea, melancolia, floarea, natura şiarta însăşi.

Cel căruia i s-a aplicat eticheta pictor de idei, a realizat până în prezent un număr impresionant de participări în expoziţii de grup (peste o sută) şi personale (peste douăzeci), atât în ţară – la Piatra-Neamţ, Iaşi, Bacău, Roman, Ploieşti, Slobozia, Râmnicu-Vâlcea, Miercurea-Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Arad, Alba-Iulia, Curtea de Argeş,Târgu Neamţ şi în Bucureşti (Simezele de la Hanul cu Tei, de la Teatrul Mic, Muzeul Naţional Cotroceni, Biblioteca Naţională a României, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”ş.a.), dar şi peste hotare (Israel, Olanda, Germania, Bulgaria, Belgia), lucrările sale făcând parte din colecţii de stat (Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ şi Muzeul de Artă Roman) şi particulare (SUA, Rusia, Italia, Olanda, Germania, Franţa, Israel, Canada, Suedia).

A fost răsplătit cu distincţii şi premii: Artistul anului 2015,acordat de filiala Neamţ a UAP Romania, Premiul I la Expoziţia – concurs „Omagiu pictorului Constantin Filimon”, 2015,Premiul pentru Artă Plastică la Gala Culturii Nemţene / Superlativele Culturale ale anului 2015); diplome (Diplomă de excelenţă la Bienala Naţională „Lascăr Vorel” – Piatra-Neamţ, 2013, (Nominalizat la premiul de pictură la Bienala Naţională „Lascăr Vorel” 2013 si 2015, Piatra Neamţ, Diplomă de excelenţă la Bienala Internaţională de Artă „Balkanika” Veliko Tarnovo, 2014, Diplomă de excelenţă la Salonul Naţional de Artă Plastică „Atitudini Contemporane”, ediţia a VIII-a, 2015, expoziţia „Artă şi Spiritualitate”, Muzeul de Artă „Casa Simian” Galeria SUB-SOL, Râmnicu-Vâlcea, Diplomă de excelenţă la Salonul Naţional de Artă Plastică „Atitudini Contemporane”, ediţia a VIII-a, 2015, expoziţia „Mituri contemporane”, Casa municipală de cultură, Slobozia).

Ne despărţim de un bun prieten cu pioşenie şi regrete profunde, dorindu-i liniște eternă.  

Fie ca sufletul lui să se odihnească în pace!

Constantin TOMŞA