Un pietrean de top: Petru Plăcintă

Pietreanul Petru Plăcintă, acum în vârstă de 81 de ani, a scris istorie în domeniul industriei alimentare, atât pe vremea comunismului, cât și în democrație. De-o sinceritate debordantă, cunoscutul om de afaceri a fost director timp de 26 de ani la Avicola Bacău (1964-1990), perioadă în care această întreprindere a obținut mari succese în domeniu. La 3 ani după revoluție, a fondat holdingul româno-german „Agricola Internațional”, primul din agricultura românească. Cetățean de onoare al Bacăului din 2010, Petru Plăcintă s-a aflat la Piatra-Neamț, miercuri, 27 noiembrie, unde a participat la Gala Excellentia organizată cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la înființarea Colegiului Național „Petru Rareș”, instituție de învățământ pe care a absolvit-o în urmă cu 65 de ani.

– Cum era școala pe vremea dumneavoastră, cum erau dascălii?

– Trebuie să vă spun că era o școală foarte serioasă. Eu am terminat liceul cu 10 clase. Îmi aduc aminte că plecam cu emoții de acasă când nu eram stăpân pe lecțiile pe care trebuia să mi le fac și când eram pe culoare și trecea vreun profesor efectiv mă lipeam de ziduri. Se făcea o școală temeinică, se punea mare accent pe acumularea de cunoștințe și mi-a ajutat enorm. În profesia mea, am terminat Institutul Agronomic, sunt inginer zootehnist la bază, am făcut o facultate de 6 ani în care, pe lângă științele de bază, am studiat mașini și tractoare, construcții, rezistența materialelor, topografie, ampelografie, științe care mi-au ajutat enorm după aceea în viața de director. Atunci când am făcut holdingul Agricola Internațional, în 1993, cu nemții, la sfârșit, când am semnat documentele, politicos, președintele din Germania m-a întrebat ce profesie am. Cred că i-a plăcut rigoarea mea. Ori de câte ori revin în Piatra-Neamț rămân entuziasmat de orașul copilăriei mele, de natura lui fabuloasă. Este cu totul deosebit. Regret toată viața că n-am putut să lucrez în Piatra-Neamț și a trebuit să stau la Bacău.

– Stagiatura în profesie ați făcut-o la Piatra-Neamț.

– Da, aici am început. Am fost primul inginer zootehnist al orașului Piatra-Neamț. Se întâmpla chiar pe timpul colectivizării, după care, datorită reușitei în CAP-ul de atunci, am fost luat director la Avicola Bacău.

– Ați devenit director la… 25 de ani.

– Da, am fost numit director la vârsta de 25 de ani la o întreprindere de gradul unu, și 11 ani la rând a trebuit să primesc dispensă de vârstă ca să pot ocupa funcția la o unitate cu o asemenea problematică, de-o asemenea dimensiune. În același timp, Avicola Bacău a fost întreprinderea nr. 1 a României timp de 30 de ani și aceasta mă face să mă gândesc la ea ca la un copil și acum.

– Cum era cu acei curcani care ajungeau la o greutate record?

– România devenise a treia țară din lume deținătoare de hibrizi giganți de curcă. Într-adevăr, un curcan ajungea la greutatea de 30-32 de kg, iar pieptul dezosat depășea 9 kg. Din punct de vedere dietetic, carnea de curcan este net superioară cărnii de vițel crescut cu lapte. Numărul de calorii este mult mai bun și-i indicată pentru cei suferinzi, pentru cei în refacere.

– Ați avut specialiști de elită în subordine.

– Extraordinari. Însă să știți că au fost oameni pe care mi i-am ales eu. Nu era an universitar să nu mă duc la Iași, unde verișorul meu era decan, să-mi aleg și să primesc informații despre cei mai buni absolvenți pe care-i „ademeneam” la Bacău prin casă, prin salariu, prin mașini.

– Ați fost foarte exigent în lucru cu oamenii pe care i-ați coordonat. Se impunea o severitatea maximă, nu-i așa?

– Noi lucram cu programe de selecții pe calculatoare, iar culegerea datelor era făcută de muncitori. Dacă nu era o corectitudine de sută la sută, atunci toată selecția ar fi fost compromisă. Și severitatea, din acest punct de vedere, era mare. Era severitate, nu răutate. Compensam cu ajutoarele pe care le dădeam tuturor angajaților.

– În urmă cu 3 decenii și jumătate ați înființat o grădiniță de top (1 septembrie 1984), cu program săptămânal, în cadrul Avicola Bacău.

– Este una dintre bijuteriile vieții mele, la care țin enorm. Când eram director nu exista seară să nu mă întorc de pe unde eram noi, din ferme, abatoare, de unde aveam stații de incubație, să nu trec prin grădiniță și să-mi reîncarc bateriile cu copiii. Toți îmi săreau în brațe și toți voiau să stea cu mine. Era ceva fabulos. În afară de aceasta, condiția de grădiniță de pe vremea aceea era cu totul și cu totul excepțională. Îmi aduc aminte că, imediat după revoluție, o delegație din străinătate a venit să ne viziteze grădinița și, când au văzut-o, au spus că nu e posibil. Unul dintre ei era elvețian și mi-a spus că la ei în Elveția nu aveau grădinițe de un asemenea nivel.

La trei ani de la revoluție ați fondat cel mai important holding din România: Agricola Internațional.

– Imediat după revoluție, am reușit să am contacte deosebite cu Germania și am putut să facem primul holding româno-german. Am avut la dispoziție un credit de 30 milioane de dolari, o sumă enormă la vremea aceea cu care am reușit să depășim perioada de criză de după 1989. Imediat am devenit unitatea numărul unu a României la export.

– Despre Cybernet Auto Center ce ne puteți spune?

– A fost firma pe care am înființat-o imediat ce am ieșit la pensie. E o societate de succes pentru că avem trei mari service-uri și o serie de branduri pe măsură.

*Elena Plăcintă (Corduneanu), soția lui Petru Plăcintă, absolventă a promoției 1961 de la „Petru Rareș”, a urmat Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași datorită profesorul emerit Vladimir Lașcu, mentorul său.

Profesorii erau foarte apropiați de noi, erau ca și părinții noștri. Domnul profesor Lașcu ne-a rămas la suflet, la fel și domnul profesor Bostan, la istorie, învățam în clasă lecțiile, nu mai trebuia să studiem acasă, și domnul Velea, la geografie, ne-a plăcut mult. Profesorul Lașcu era foarte blând, dar sever, foarte serios în tot ce făcea, ca dovadă rezultatele pe care le-a avut. Am fost în echipele școlii și la handbal și la baschet, am absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași, 25 de ani am profesat la Școala nr. 5 din Bacău, unde am făcut gimnastică de performanță cu copii din clasele I-IV. Apoi, din cauza sănătății, că la gimnastică a trebuit să ridic foarte mult, am trecut la cea mai frumoasă grădiniță din țară: grădinița Agricola. 8 ani a fost singura din țară asociată UNESCO. Ultimii 13 ani, până la pensionare, i-am petrecut în această oază a copilăriei, unde mi-am atins visul, am îmbinat gimnastica și muzica, am organizat spectacole și serbări frumoase. Avem trei copii, două fete și-un băiat și 6 nepoți”, a declarat Elena Plăcintă.

Violeta MOȘU; Foto: Ioan Clopoțel