Oamenii Rareșului (II)

Albert Șimșensohn

E greu să-mi imaginez că au trecut aproape 20 de ani de la terminarea liceului. Amintirile din acei ani sunt în continuare extrem de puternice. Acest lucru se datorează în principal diversității de experiențe care au fost posibile în anii petrecuți la Rareș: dincolo de rigoarea academică (care era standardul cam la orice), au fost zilele și nopțile petrecute în repetiții cu trupa de teatru, concursurile extrașcolare (de istorie, de planuri de afaceri), organizările de baluri (erau atât de importante pentru noi, încât înainte să ajungem în clasa a XII-a, când urma să organizăm balul bobocilor, am organizat un altul cu un an înainte – ca un antrenament). Cred că acesta a fost cel mai frumos aspect al acelor ani – am fost încurajați și susținuți în a experimenta și ne dezvolta cu mult mai mult decât strict prin programa școlară.

După terminarea liceului, am urmat studii economice, inițial la ASE și după câțiva ani cu un MBA la INSEAD în Franța. Am trăit și lucrat în alte cinci țări, alternând între roluri în România și cele în străinătate. Momentan sunt la Londra, unde lucrez la Facebook, conducând echipa de parteneriate pe comerț on-line în regiunea EMEA.

Prof. univ. dr. Laura-Elena Sperling Pârăoanu, absolventă 1995

După ce am absolvit liceul am studiat biologia la Universitatea din București. Am făcut doctoratul în Germania, la Universitatea din Darmstadt (Germania), specializarea neurogenetică și celule stem. Acolo a început pasiunea mea pentru ingineria țesuturilor și medicină regenerativă. Încă din liceu m-a pasionat biologia la nivel microscopic și eram foarte interesată de genetică.

Sunt profesoară la Facultatea de Medicină (Unisinos, Brazilia), cercetătoare la laboratorul de celule stem și prorector al programului de studii I al cursului de medicină. Lucrez cu bioprintarea, o tehnologie nouă care propune fabricarea de țesuturi artificiale pentru transplanturi și teste de noi medicamente. Sunt extrem de pasionată de ceea ce fac, învățământ și cercetare, și cred că timpul petrecut la Liceul „Petru Rareș” m-a ajutat foarte mult în momentul în care mi-am ales cariera. Pentru mine și cred că pentru majoritatea colegilor ei, studiul la „Petru Rareș” a fost și este o sursă de mândrie, având în vedere excelența profesorilor și angajamentul lor în dezvoltarea unui spirit creator și critic.

Am fost mereu încurajată de profesorii de matematică (Gh. Dumitreasa) și fizică (Dorel Haralamb) să argumentez între puncte de vedere diferite, să dezvolt o gândire critică dar, în același timp, și carteziană, care mă însoțește în exercitarea profesiei mele.

Pentru mine, liceul a fost un spațiu educațional minunat, unde am învățat să conviețuiesc cu diferite personalități, să fim uniți și să facem prietenii pe care purtăm în suflet pentru restul vieții. Mulțumesc dascălilor care ne-au învățat că școala este mai mult decât ore și examene, este începutul istoriei noastre de viață.

Orest Pâslariu-Rannghilof, promoția 1986

Vara lui ’82. Un băiat ciufulit și transpirat a ajuns în fugă, de la școala unde termina clasa a VIII-a, la serbarea Liceului „Petru Rareș”. Ce onoare! Fusesem invitat să cânt chiar la liceul unde speram să intru. Mijlocise Cătălina, sora mea, deja membră a trupei, iar doamna profesoară Mancaș, „zâna” serbărilor, mă primise cu drag. Am cântat „Căciula” lui Ion Hagiu. Era vremea Cenaclului Flacăra.

Apoi au început anii frumoși ai liceului, cu profesori minunați: doamna dirigintă Magda Sandovici, mama noastră bună, doamna profesoară Sanda Spiridon și regretata doamnă profesoară Maria Popovici, datorită cărora am reușit să intru la prima facultate, fără pregătire particulară, al 7-lea din 150 de candidați. Dar, peste toate, o amintire specială este cea a serbărilor, și nu neapărat a spectacolelor, ci a pregătirii lor. Normal, nu se cânta Wagner, dar toate aceste amănunte care compun un spectacol, de la prima idee și până la emoția premierei, m-au fascinat. Nu bănuiam că viața îmi va face din scenă o a doua casă, că și soția mea va aparține scenei, că acum, fiica mea și-a început studiile la prestigiosul Colegiu Național de Arte „Dinu Lipatti” din București.

Sunt licențiat al Conservatorului din București, ca interpret de operă, cu nota 10, prim-solist al Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”, am cântat operă și operetă în Norvegia, SUA, Italia, India, Spania, Ungaria, Germania, dar peste tot, oriunde mă aflu, sunt conștient că fără seriozitate și dragoste pentru adevăr, pe care le-am deprins în anii de liceu, nu aș fi făcut aproape nimic, într-o meserie dură, dar atât de frumoasă.

Notătextele au fost incluse în volumul aniversar dedicat celebrării a 150 de ani de existență a Colegiului Național „Petru Rareș” din Piatra-Neamț.

Coordonatori: prof. Grigoruță Oniciuc (director), prof. Claudia Jora (director adjunct), prof. dr. Monica Costea (concept și organizare), Raluca Bârzu (președinte Alumni).

Tehnoredactori: prof. Carmen Mareș și prof. Grigoruță Oniciuc

Grafică: ing. Florin-Iulian Pughineanu