O generație talentată a fotbalului pietrean

Generația fotbaliștilor pietreni născuți după 1 august 1967, de la CSSF Olimpia, s-a aflat foarte aproape de a cuceri în urmă cu 34 de ani o medalie la cea mai importantă reuniune a juniorilor unu: turneul final al Campionatului Național. Pregătiți de prof. Alexandru Onica, jucătorii care evoluau în campionat sub denumirea de FC Ceahlăul (Niță, Apachiței, Vacaru, Buhuță, Galan, Cojocaru, Marc, Ciobanu, Coroamă, Moldovanu, Hanganu, Tudose, Laiu, Bratanovici, Bărbuță, Mihalache, Filip, Albu, Vătăjelu, Axinia I, Trifan, Onisei, Soroceanu și Mictari), au terminat pe locul întâi faza grupelor unde s-au „bătut” pentru supremație cu CS Botoșani, CSS Târgu Neamț și CSS Roman și, astfel, au primit dreptul de a participa la turneul zonal de la Câmpina. În cotidianul „Ceahlăul”, ziaristul Alexandru Iacob puncta faptul că, „această formație joacă împreună de 5 ani, iar o parte dintre fotbaliștii săi, precum Bărbuță, Moldoveanu, Filip și Hanganu, promovați la divizionara B, bat la porțile consacrării”.

Calificare în careul de ași

La zona de la Câmpina, FC Ceahlăul a remizat, 0-0 cu Petrolul Ploiești și a învins cu 2-1 pe Progresul Vulcan, calificându-se în semifinale. Meciurile din penultimul act s-au desfășurat la Brașov, unde Ceahlăul a dat peste Olimpia Satu Mare în fața căreia a pierdut cu 0-1, după un gol înscris de adversari din lovitură liberă.

În urma înfrângerii, pietrenii au ratat jucarea finalei mari, mulțumindu-se cu disputarea meciului pentru locurile 3-4. Finalele s-au desfășurat în Capitală, cea mare pe Arena „23 August”, iar cea mică pe Stadionul „Automatica”.

Imediat după finala mare de la juniori s-a desfășurat ultimul act al Cupei României între Steaua și Universitatea Craiova, în prezența a 60.000 de spectatori. Bucureștenii au ieșit învingători cu 2-1, grație golului decisiv marcat de fostul selecționer al României, Victor Pițurcă. Primul gol al Stelei i-a aparținut lui Lăcătuș, iar Cârțu a egalat pentru olteni. Plini de emoție, juniorii pietreni, alături de celelalte echipe participante în careul de ași, au urmărit finala de vis a Cupei României de la tribuna oficială, după joc având posibilitatea de a da mâna cu „stelele” de pe teren.

Locul al patrulea pentru FC Ceahlăul

Juniorii lui Alexandru Onica au jucat finala mică în compania Sportului Studențesc pe care au pierdut-o cu 0-1, după 0-1 la pauză. „A fost un meci plăcut, alert și echilibrat, cu numeroase faze la ambele porți. Mai deciși la finalizare, juniorii bucureșteni și-au creat mai multe situații favorabile, ratate însă de Gh. Adrian și Bondoc. De partea cealaltă, Ceahlăul a irosit o bună ocazie de gol prin Tudose. Unicul gol a fost marcat de Oprișan, în minutul 36, care a transformat lovitura de la 11 metri, acordată în urma faultului comis de Buhuță asupra lui Bondoc”. (Gh. N., Sportul, luni, 24 iunie 1985)

Sportul (antrenor – Cornel Jurcă): Lucescu – Graure, P. Cristian, Oprișan, Pipera, Tudoran, I. Adrian (Stănescu), V. Dumitru, Bondoc, Gh. Adrian, Dobre (Covaciu).

Ceahlăul (antrenor – Alexandru Onica): Mictari – Ciobanu (Albu), Buhuță, Laiu, Onisei, Marc, Moldovanu, Tudose, Bărbuță, Hanganu (Coroamă), Filip.

Din lotul Sportului făcea parte, în aceea perioadă, Lucescu junior. De la Ceahlăul, cea mai îndelungată activitate fotbalistică au avut-o Ovidiu Marc, căpitanul Ceahlăului din perioada de glorie a fotbalului pietrean și Axinia I. Au mai jucat fotbal în diviziile B și C: Buhuță, Moldovanu, Bărbuță, Hanganu, Coroamă, Filip, Mictari, Tudose, Cojocaru, Galan, Bratanovici. În finala mare s-au impus fotbaliștii de la FCM Brașov. În urma unui joc echilibrat, ei au dispus de Olimpia Satu Mare cu 1-0, prin golul marcat de Adrian Vasile.

Profesorul Onica, un profesionist desăvârșit

prof. Alexandru Onica și prof. Radu Toma

Considerat un mare și pasionat descoperitor de talente, profesorul Alexandru Onica s-a stabilit în Piatra-Neamț în anul 1965, când a venit ca jucător la FC Ceahlăul. A evoluat mijlocaș defensiv, fiind potrivit specialiștilor, foarte laborios în teren și cu o disciplină tactică ireproșabilă. Renumitul antrenor, originar din Iași, spunea despre această generație că, „deși este mai tânără cu doi ani decât multe competitoare din serie, ea se distinge prin tehnică, stă bine în teren. Remarc pe Moldoveanu, Hanganu, Buhuță, Mihalache, Mictari, la care îi adaug pe Tudose și Filip. Cred că din această generație majoritatea va îmbrăca mai devreme sau mai târziu culorile galben-negru”. (Ceahlăul, sâmbătă, 25 martie 1984)

Ne-am remarcat prin seriozitate și valoare

Atacantul Virgil Cojocaru, în prezent bibliotecar metodist la Biblioteca Județeană “G.T Kirileanu” Neamț, a declarat că l-a marcat semifinala cu Olimpia Satu Mare. „La scorul de 0-0, am ratat o mare ocazie de gol. Am expediat cu capul o minge spre poarta adversă și unul din fundașii adverși a respins în bara transversală. Am fi putut ajunge în finala mare. Eu și cu Buhuță am fost primii la echipă. După participarea noastră la turneul final, am fost convocat la echipa Ceahlăul”. 

Marcatorul unicului gol al echipei Ceahlăul în meciul demonstrativ cu România, din iulie 1984, prof. Dumitru Filip, actualmente director adjunct al Şcolii Gimnaziale Borlești, și-a amintit că „generația sa s-a evidențiat prin seriozitate, talent și valoare. Am format o grupă foarte unită, părinții se vizitau, ne însoțeau la turnee în deplasare. A fost foarte frumos”.

Violeta MOȘU; Foto: arhiva personală a profesorului Alexandru Onica