Iubitorii Thaliei sunt invitați sâmbătă, 25 mai, începând cu ora 19:00, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, la vizionarea spectacolului VÂRSTELE LUNII, prezentat de Teatrul independent UNTEATRU din Bucureşti, având în distribuţie doi importanţi actori ai momentului, CONSTANTIN COJOCARU şi GELU NIŢU, afirmaţi pe scena nemțeană.
Costul unui bilet este 45 de lei.
Foto: Spectacolul Zigger-Zagger, regia: Cornel Todea (Teatrul Tineretului, 1974)
Teatrul Independent UNTEATRU Bucureşti
„Vârstele Lunii” de Sam Shepard
Cu: Gelu Niţu, Constantin Cojocaru
Traducerea şi adaptarea: Toma Dănilă şi Ania Tudoran
Regia: Toma Dănilă
Cuvântul regizorului:
Nu putem deveni mai buni decât dacă privim la cei care au trecut, înainte de noi, prin aceleaşi sentimente sau trăiri pe care, acum, ni le revendicăm ca fiind Big Bang-ul universului nostru. Nu suntem primii şi nici ultimii. 4 mii de milioane 600 de ani, atât are Luna. Vârsta biologică poate însemna şi înţelepciunea acceptării cu bucurie a trecerii timpului. – Toma Dănilă (Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/varstele-lunii-de-sam-shepard-in-premiera-in-romania-la-unteatru/)
Reuşită demonstraţie de actorie
Piesa dramaturgului american, Sam Shepard propune o poveste despre prietenia de o viaţă dintre doi bărbaţi, ajunşi la pragul senectuţii, deţinători de caractere şi temperamente diferite. Dramaturgul conduce cu fineţe în intenţiile simbolice ale replicii, confruntarea dintre cela două personaje, Byron şi Ames cu prilejul reîntâlnirii lor. „Vârstele lunii” oferă un generos şi amplu material pentru adevărate recitaluri ale acoriilor distribuiţi. Actorul Toma Dănilă dornic de a deveni regizor, traduce şi adaptează piesa alături de Ania Tudoran şi îi aplică o viziune regizorală bazată pe forţa creatoare a doi actori de excepţie – Constantin Cojocaru şi Gelu Niţu. Spectacolul reuşeşte să transmită emoţie, să capteze atenţia publicului, cucerit de interpretarea actorilor, transpuşi cu tot sufletul în cele două personaje. (…) Admirabil susţin Constantin Cojocaru şi Gelu Niţu, diversitate relaţiei dintre personajele interpretate, în funcţie de consistenţa şi în special, substratul replicii rostite. Fără rezerve se poate spune că actorii construiesc spectacolul ca o demonstraţie a valorii creative pe care o stăpânesc pe deplin prin harul înzestrării personale. Cadrul scenic este simplu marcat de o masă cu două scaune, de un ventilator care mereu simbolic se opreşte şi trebuie repornit, de un radio şi două ghivece cu flori aproape uscate. Fiecare obiect are un rol simbolic, subliniat prin folosirea sa de către actori.
Ileana LUCACIU, Spectator
„Vârstele lunii” şi vârsta fără de ani a prieteniei
Spectacolul „Vârstele lunii” de Sam Shepard, în regia lui Toma Dănilă, de la Teatrul Unteatru, este una dintre acele întâlniri cu o stare specială de linişte, aşezare, timp răbdător şi prilej de pauză de la fuga noastră către nu-prea-ştim-ce. Doi prieteni de-o viaţă, bătrâni fără vârstă, într-un loc fără de spaţiu, într-un timp fără durată, îşi sunt punct fix unul celuilalt, îşi vorbesc fără cuvinte, se ascultă din priviri şi îşi poartă de grijă. Recitalurile celor doi protagonişti, Gelu Niţu (Ames) şi Constantin Cojocaru (Byron) sunt două demonstraţii actoriceşti de sensibilitate a forţei şi de relaţie scenică, în care ascultarea joacă rolul principal. Există spectacole în care imaginea cu efect „wow” îţi rămâne ca o fotogramă în memorie, există spectacole în care povestea te ia de mână şi te duce cu ea departe de realitatea imediată, dar există şi spectacole în care starea pe care o plantează în tine te însoţeşte câteva zile bune; la răstimpuri îţi aminteşti o replică, o privire, o tăcere şi atunci zgomotul alb care îţi ţine loc de fundal sonor înainte de culcare amuţeşte şi lasă loc unei căderi în adâncimile sufletului tău. Şi te întrebi cât poţi tu de sincer: ţie cât de frică îţi e de moarte, cât eşti de singur, câte vini ai, cât de prieten mai ştii să fii?
Alina EPINGEAC, Yorick – Revistă săptămânală de teatru
(Dor de Neamț)
