Celebre retrageri din sportul pietrean (VII): Fotbalistul Vasile Niță

Gloria sportivă este trecătoare, însă poți rămâne în conștiința spectatorilor toată viața, dacă ai reușit să le aduci o clipă de bucurie. Anii au trecut, vremea retragerii din sport a sosit repede și totul a devenit istorie. O frumoasă istorie.

Fotbalistul Vasile Niță a agățat ghetele în cui, la finalul stagiunii 1981-1982, după 14 campionate jucate. Fostul căpitan al Ceahlăului a fost desemnat cel mai bun fotbalist al județului, în ediția 1975-1976, situându-se pe locul al optulea în ierarhia primilor 10 sportivi nemțeni.

„…14 campionate pe muchie jucate, exemplu de fair-play în teren, un bun familist, un împătimit al dreptunghiului verde care a făcut și face cinste orașului în care s-a născut, Piatra-Neamț.

Vasile Niță a „desenat” atâția ani jocul echipei, pasele sale lungi rămânând încă neegalate, poate de aceea suporterii nu-l… suportă să greșească. Tenace, el relua totul de la capăt… Spirit constructiv total, a rămas lângă echipă, adunând în jurul lui o grupă de copii…”. (Alexandru Iacob, „Omul care rămâne”, Ceahlăul, 28 august 1982)

Vasile Niță a debutat la Ceahlăul în anul 1969. Antrenorul echipei era Mircea Crețu.

Și dacă astăzi port banderola fotbalului pietrean, aceasta se datorează și lui Seceleanu. El mi-a făcut loc între „cei mari”, în repriza a doua a meciului cu Portul Constanța, aici, la 0-2, în primăvara lui 1969, când nu era obligatorie folosirea juniorului și când se spera că salvarea va veni de la „Prâslea cel roșcat”, debutantul. Chiar dacă utilizarea juniorului nu era stipulată de regulament, eu îmi căutam optimist locul sub soare, înnotând voinicește în stilul lui Radu Nunweiler”. (Nicolae Marcu, Ștafeta căpitanilor, 1993)

Violeta MOȘU