Polițaiu’ orașului Piatra-Neamț de acum nouă decenii

Polițaiu’ șef al orașului Piatra-Neamț, în 1928, era Constantin Comșa, un „vechiu şi vrednic funcţionar de carieră în poliţie, cu un serviciu neîntrerupt la stat de peste 25 ani, înzestrat cu o cultură distinsă, corect, energic şi foarte activ, dotat cu un tact şi experienţă în serviciu ce ar trebui luate ca exemplu”. Așa era descris de prim-procurorul de Lugoj, după ce, în 1923, Comșa a descoperit banda „falşificatorilor de bancnote româneşti, pe care a predat-o siguranţei generale dimpreună cu maşinile, clişeele şi biletele falşe”.

A făcut din poliția aceasta un model pentru întreaga țară

În 1928, Constantin Comșa se afla la a doua venire la cârma Poliției Piatra-Neamț. La prima instalare, a dat lovitura descoperind primii profanatori ai mormintelor din Cimitirul Evreiesc. Prefectura județului Neamț a tipărit o broșură, în care evidenția, printre altele, și activitatea lui Comșa.

Din punct de vedere administrativ, este lăudabilă activitatea actualului poliţaiu al oraşului Piatra-Neamț, care, prin sârguinţa, iniţiativa şi munca sa, având şi sprijinul nostru, a reuşit să obţie înzestrarea corpului de sergenţi cu efecte de echipament, înfiinţarea unui dormitor de 25 paturi pentru încazarmarea sergenţilor şi repararea radicală a localului care era deteriorat. Domnul Comşa, prin talentul său de organizare, a făcut din poliţia aceasta un model pentru întreaga ţară, iar prin munca sa neobosită, devotamentul său faţă de serviciu şi atribuţiuni, felul de pricepere de a conduce această poliţie şi comandamentul corpului de sergenţi, a adus-o la frumosul nivel”.

Figura d-lui polițai Comșa radia severitate și energie

Cunoscutul memorialist și epistolograf Constantin Turcu, pe atunci redactorul-șef al ziarului Avântul, a reușit, după un efort stăruitor, să-l intervieveze pe cel supranumit „spaima tâlharilor”.

Intenţionând să stăm de vorbă cu diferiţi şefi ai autorităţilor locale, am plecat în căutarea lor. La colţul Primăriei îmi atrag privirea curăţia şi ordinea ce domnesc în localul poliţiei. La geam, figura autoritară a d-lui poliţai Comșa, radia severitate şi energie. Intru, parcă, fără să vreau. Domnia sa, cu amabilitatea-i obişnuită şi cu un zâmbet de fină ironie îngheţat pe faţă, îmi oferă, larg, un scaun. După multă insistenţă, dl. Comşa consimte, pentru prima oară, să discute despre domnia sa, deşi a fost de multe ori solicitat.

– Ceva despre începutul carierii dvs., d-le poliţaiu…

– Mda… începutul carierii… Era în 1898, când am fost numit prima dată şef de birou cl. I-a la poliţia oraşului Bârlad. Atunci mi-am început eu, propriu-zis, cariera. De atunci şi până azi, am urcat cu uşurinţă, treptele erarhice, astfel: subcomisar cl. l-a în poliţia aceluiaş oraş, comisar cl. II-a în poliţia oraşului Piatra-Neamț, comisar cl. II-a în prefectura poliţiei Galaţi, comisar cl. I-a în prefectura poliţiei Constanţa. Apoi director al aceleiași prefecturi. În cursul anului 1920, am fost înaintat poliţaiu cl. I-a la Silistra. De când am fost avansat poliţaiu cl. I-a am primit următoarele delegaţiuni: delegaţiunea de prefect al poliţiei oraşului Lugoj (Banat), având însărcinarea de a încadra acea poliţie, însărcinare pe care mi-am îndeplinit-o cu succes şi care mi-a atras mulţumiri generale. In 1924, am fost delegat prefect al poliţiei oraşului Tighina (Basarabia), tot cu însărcinarea de mai sus (încadrarea poliţiei) şi tot cu acelaş rezultat. În 1926, am primit conducerea poliţiei Sinaia (reşedinţă Regală), precum şi aceea a orăşelului Câmpina – unul din cele mai importante centre industrial-muncitoreşti din ţară. (20.000 de lucrători de diferite naţionalitaţi). Aici am avut mult de lucru, cu un început de agitaţiune surdă, pe care am nimicit-o. Am venit, apoi, la Piatra-Neamţ, imediat după devastările antisemite, de acum trei ani. Potrivit instrucţiunilor speciale de la Minister, am căutat să-mi pun în joc, toată experienţa, energia şi capacitatea mea şi am reuşit să dau locuitorilor oraşului dvs. liniştea deplină… Tot de când sunt aici, am primit şi delegaţiunea de subinspector general al poliţiilor din judeţ”.

Comșa se considera, în general, destul de bine apreciat și respectat, însă asta nu însemna că nu avea și „amici” răutăcioşi şi perverşi care-l „săpau” și calomniau în orice împrejurare.

Să-i numesc? Nu. Ar fi prea mare atenţie să figureze în coloanele ziarului dvs. Să încerc să-i calific ? Nici atât! Căci nu e stabilită, în zoologia animală, încrengătura lor…”.

Şi, continuă Constantin Turcu, dl. Comşa, îmi întinde zâmbind, mâna. Probabil ca să nu mai am timp să insist. Îi mulţumesc pentru cele câteva zeci de minute prieteneşti acordate şi plec gândindu-mă la această activitate prodigioasă a omului de carieră rodnică şi statornică, la care se ‘nchină ca la un crez… Ochii îmi sunt din nou furaţi de ordinea, curăţia şi albeaţa zidurilor poliţiei. Ce contrast face cu clădirile vecine…”.

Bandiții Chiruță și Bălan dădeau târcole Pietrei

Cazurile cu care se confrunta Constantin Comșa la vremea respectivă erau multiple, de la furturi, violuri, crime, tâlhării până la înșelăciuni și alte chestiuni mai mărunte, care includeau chiar și segmentul escrocheriilor sentimentale.

Celebri bandiți ai vremii Chiruță și Bălan se arătaseră în Parcul Cozla, imediat după ce interviul cu Constantin Comșa apăruse în ziarul Avântul.

Miercuri pela ora 4,20 după-amiaza, cunoscuţii bandiți Chiruţă şi Bălan au vizitat oraşul nostru pe care l-au privit dela înălţimea Parcului Cozla. Probabil şi-au fixat, cu mult tact, punctul unui eventual atac, aşa cum fac trupele duşmane în timp de război, din observatoare. Căci bandiţii nu posedă încă aeroplane, pentru ca să poată observa din înălţimile cerului. Dar iată împrejurările în care şi-au trădat prezenţa în apropierea oraşului: directorul Soc. „Fiducitatea“ plimbându-se prin aleele Parcului, a întâlnit pe servitoarea d-lui maior Piso plângând. Cercetând-o, fata a răspuns că, pe când străbătea cu nişte copii de mână Parcul, a dat peste doi indivizi necunoscuţi. Unul din ei era întins pe iarbă, iar altul era în picioare. Acesta din urmă i-a pus arma în piept şi a ameninţat-o c-o împuşcă, dacă va face vreo mişcare ori dacă va striga până ce se vor îndepărta ei îndeajuns. Autorităţile au fost imediat sesizate şi bandiţii au fost urmăriţi până la mari depărtări. Între timp, s-au schimbat focuri de arme, unii având carabine, iar alţii revolvere. Printre conducătorii urmăritorilor notăm pe dl. director al Soc. „Fiducitatea”,  pe dl. subcomisar Russu şi pe agentul Berger”.

„Cum vedem, în oraș la noi se fură ca și în condru”

Tâlharii Chiruță și Bălan acționau cu precădere noaptea târziu (sau dimineața devreme): „De câtva timp, locuitorii din străzile General Manu şi Dărmăneşti primesc, în fiecare noapte, vizita unor indivizi nepoftiţi, cari forţează uşile şi ferestrele, cu intenţia de a intra în case şi a fura avutul oamenilor. Bieţii oameni sunt nevoiţi astfel să facă în fiecare noapte de planton, pentru a preîntâmpina atacurile tâlharilor. Despre păsări nici nu poate fi vorbă. Nu cred să existe casă unde să fi mai rămas vreuna.

În noaptea de marţi, pe la orele 2, asemenea indivizi necunoscuţi au încercat să se introducă în locuinţa d-lui Th. Ştefănescu, funcţionar din str. General Manu, atât prin forţarea uşilor şi ferestrelor, cât şi cu chei falşe. Fiind simţiţi, s-a dat alarma, iar bandiţii au luat-o la fugă, fără nici o ispravă, lăsând în grabă, lângă uşe, câţiva pari groşi şi câteva chei. Victime ale furturilor au mai fost şi dl. T. V. Ungureanu, căruia i s-au furat păsările, August Reder şi alţii.

Săptămâna trecută, foarte multe furturi s-au întâmplat şi în str. Cuza Vodă, în centrul oraşului. Cum vedem, în oraş la noi se fură ca şi în codru. Poliţia ştie că mai mulţi din bandiţii evadaţi toamna trecută şi-au făcut câmp de operaţie oraşul nostru. În special doi din cei mai temuţi, Chiriţă şi Bălan, cutreeră Parcul Cozla, îndrăznind să aţină calea, chiar ziua în amiaza mare, celor cari doresc să ia niţel aer curat şi să-i jefuiască.

N-ar trebui oare luate măsuri cât mai energice pentru paza oraşului, până la prinderea acestor înspăimântători bandiţi ? După câte ştim, pe str. General Manu nu există nici un vardist, iar cine trece noaptea, mai târziu de ora două, pe podul de peste Cuejdiu, dinspre Dărmăneşti, face 7.000 de cruci dacă a ajuns acasă şi nu i-a aţinut nimeni calea să-l întrebe de sănătate. Dar, cum vedem, hoţii încearcă să pătrundă şi în case.

Rugăm pe dl. poliţaiu al oraşului să ia măsuri drastice, încât, dacă cetăţenii sunt împiedecaţi să se ducă să respire un aer mai curat la Parc, cel puţin o linişte tihnită la casele lor să le fie asigurată”.

Sursa: Ziarul Avântul (1928)

Violeta MOȘU