Gavrilă Raksi, jucătorul emblematic al CCA-ului, antrenorul echipei de fotbal Relonul

Gavrilă (Gabriel) Raksi, unul din „produsele” fotbalistice de mare valoare ale vestului, a antrenat în două rânduri pe Relonul (1976-1978; 1980-1982), mândria lucrătorilor de pe platforma săvineşteană. Tehnicianul a făcut parte din celebra echipă a CCA-ului, viitoarea Steaua (antrenor: Gheorghe Popescu), care, de obicei juca în următoarea formulă: Voinescu-Zavoda II, Apolzan, Ivănescu, Jenei, Bone, Cacoveanu, Raksi, Alexandrescu, Zavoda I, Tătaru. Poreclit Motoreta sau Tzoi datorită iuţelii şi tehnicităţii, Raksi a venit prima dată la cârma grupării nemţene la începutul anului 1976, când Relonul era lider după disputarea turului în divizia C şi avea ca obiectiv promovarea în liga a doua, ţel pe care antrenorul originar din Oradea l-a atins.

Gavrilă Raksi

„Am găsit o atmosferă de lucru sănătoasă, un climat exigent, am fost primit cu căldură şi încredere, toate acestea contribuind la scurtarea perioadei de acomodare. Dăruirea şi spiritul de echipă, disciplina liber consimţită, angajarea la efort sunt elementele de bază care ar trebui să ducă la accederea în divizia B. Personal pun mare accent pe coeziunea sufletească, pe relaţiile de prietenie dintre jucători, antrenori, conducători”. (Nicolae Marcu, Ceahlăul, sâmbătă, 6 martie 1976)

4.000 de spectatori la Divizia C

Relonul nu a promovat uşor în liga secundă. Lupta a fost aprigă şi s-a dat până în ultimul meci, Petrolul Moineşti fiind principala contracandidată. Derby-ul returului dintre cele două echipe s-a încheiat cu victoria la limită a săvineştenilor prin golul înscris de Bera. Astfel, Relonul s-a „cocoţat”  în fruntea clasamentului, având un golaveraj mai bun. A urmat un succes concludent, 3-0, în deplasare la Minerul Comăneşti.

A fost un joc deosebit de greu la care s-a înregistrat o asistenţă record: peste 4.000 de spectatori! Golurile au fost marcate de Ceacu şi Crivoi (2). S-au remarcat în mod deosebit portarul Miia, apărând fără greşeală şi Naguşevschi, care a acoperit cu brio mijlocul terenului, ajutând deopotriva apărarea şi atacul”. (N. H. Sorin, Ceahlăul, sâmbătă, 5 iunie 1976). Înaintea disputării ultimei etape, situaţia promovării încă nu era clară. Atât Relonul, cât şi Petrolul aveau acelaşi număr de puncte, cu menţiunea că prima deţinea un golaveraj superior.

Apetrei, mai periculos ca Dudu Georgescu

Ultima confruntare pentru echipa Relonul din stagiunea 1975-1976, s-a încheiat într-un mod fericit. „Întrecând cu 1-0 formaţia Energia Gheorghe Gheorghiu-Dej, în ultima etapă a diviziei C la fotbal, echipa Relonul Săvineşti a reuşit să revină în eşalonul secund, după numai un an de absenţă. Partida s-a dovedit a fi extrem de dificilă, formaţia oaspete dând o replică extrem de dârza liderului, căruia numai golaverajul confortabil i-a asigurat promovarea. Golul victoriei a fost înscris de Apetrei (n.a. – golgeterul diviziei C, cu 32 de goluri, care l-a depăşit cu un gol pe cel mai bun marcator al Europei de atunci, Dudu Georgescu), în minutul 50, minut care a decis soarta senină a chimiştilor”.

„Suntem extrem de fericiţi că am realizat această performanţă, aşteptată de miile de suporteri de pe platforma Săvineştiului – ne-a declarat după meci V. Dumitriu, secretarul asociaţiei. A fost un campionat foarte greu, care ne-a ţinut încordaţi până în ultima clipă. Meritele ofensive ale echipei antrenate de Gavrilă Raksi au fost hotărâtoare”.

Au contribuit, de-a lungul campionatului, la buna evoluţie a echipei: Miia şi Lungu (portari); Nicoară, Stănică, Trenchea, Ceacu, Neacşu, Bera, Naguşevschi, Dobrescu, Crivoi, Apetrei, Horciu, Nicolau, Filip, Alexandrescu, Radu (jucători de câmp). (Ceahlăul, sâmbătă, 26 iunie 1976).

Tot în 1976, de la AS Relonul Săvineşti au mai promovat în prima divizie handbaliştii, iar handbalistele au urcat în eşalonul secund.

Relonul, echipă mai bună decât Ceahlăul

Relonul a început fulminant noul sezon în divizia B. Săvineştenii au depăşit cu 2-1 pe CSU Galaţi, finalista anului 1976 a Cupei României (a pierdut cu 0-1 ultimul act cu Steaua), prin reuşitele lui Crivoi şi Apetrei. Evoluţia strălucitoarea a nou-promovatei avea să se menţină pe toată durata campionatului. Elevii lui Gavrilă Raksi şi ai fostului căpitan al Ceahlăului, Cornel Ghegheşan (l-a înlocuit pe Chimina în returul sezonului trecut), au încheiat stagiunea pe locul al treilea, cu 38 de puncte, rod a 16 victorii şi a 6 rezultate de egalitate. În confruntările cu FC Ceahlăul, Relonul a învins în tur cu 2-1 (1-1) prin golurile înscrise de Lascăr şi acelaşi Apetrei, iar în retur a pierdut cu 0-1, autogol Nicoară. S-a spus că partida retur a fost cea mai frumoasă a primăverii, la ea asistând 5.000 de spectatori. Ceahlăul a terminat acel sezon abia pe locul al 10-lea, cu 34 de puncte.

Remus Ciobanu (stânga), alături de fratele său

Remus Ciobanu, un om cu suflet mare

Nu puteam încheia această evocare despre Gavrilă Raksi, fără să amintesc de administratorul Remus Ciobanu, sufletul şi inima Relonului. La nevoie a fost şi sponsorul grupării şi a mai fost unul dintre cei mai buni oameni din sportul rege pe care l-am cunoscut.

„Am lipsit de la Relonul doar în primii doi ani de la înfiinţare. În rest am stat în permanenţă alături de jucători. Şi la bine, şi la greu”, a declarat Remus Ciobanu, în prezent pensionar. Destoinicul om de fotbal s-a retras din sport în anul 1997, când echipa Relonul (devenită ulterior Melana) s-a desfiinţat.

A sponsorizat – acesta-i cuvântul – (şi) cu «bani de la mămica», precum doctorul Andone, Ceahlăul… (La un moment dat «echipa» îi era datoare cu peste 100.000 lei – «bani vechi»), spunea Nicolae Marcu în scrierea sa, «Ştafeta căpitanilor», apărută în 1993. Remus Ciobanu a relatat în această carte cum a ajuns Gavrilă Raksi, antrenor al Relonului: «Întâlnire la nivel înalt, în cabinetul directorului, ing. Valeriu Momanu. Ne vizita Gheorghe Constantin, cu SC Bacău. Primirea protocolară la director avea şi scopul de a-l mai trage de limbă pe “profesor” care era priceput şi în ale managementului. Întrebat de dl. Momanu, cam ce crede că ne-ar mai trebui ca să ne afirmăm şi noi, acesta a răspuns sec: “Un antrenor cu firmă. Am eu unul… Îmi iau delegaţie… pentru minister şi mă întorc cu problema rezolvată. La mijlocul lui ianuarie 1976, fostul internaţional Gavrilă Raksi asista la apelul ce-l făcea Chimina pentru retur»”.

Violeta MOȘU

„Raksi a fost un pedagog priceput, foarte exigent şi drept. În plus ştia fotbal, mai mult decât fiecare dintre noi. La vârsta sa de atunci, de aproape 40 de ani, avea o viteză care te uimea. Mi-amintesc că la un antrenament a pus pariu că nimeni din lot nu aleargă mai repede ca el şi spre ruşinea noastră am pierdut prinsoarea”. – Constantin Apetrei

„Raksi a fost pentru mine un al doilea părinte, drept şi principial, dar foarte autoritar. Succesul nostru a avut la bază o atmosferă de colectiv foarte sănătoasă, angajarea fără menajamente la efort din partea fiecărui jucător, un permanent sprijin din partea conducerii combinatului şi asociaţiei”. – Dănuţ Ciocan