Piatra-Neamț de acum și de altădată (XXII) – Muzeul de Istorie și Arheologie (Palatul Administrativ)

Clădirea impunătoare din zona centrală a municipiului Piatra-Neamț s-a ridicat între anii 1910 și 1912, după planurile arhitecților Ștefan Burcuș (arhitect șef al Expoziției Naționale Generale din 1906) și Eugen Albu (arhitectul comunei Piatra).

De-a lungul timpului, în această clădire, cunoscută în epocă și sub numele de Palatul Administrativ, au funcționat diverse instituții publice: Prefectura, Consiliul Județean și Tribunalul Neamț, Primăria si Consiliul Local Piatra-Neamț ș.a. Din anul 1980 aici este sediul Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț și al Complexului Muzeal Județean Neamț”. (site CMJ Neamț)

Redăm un fragment din ziarul Avântul (nr. 15, 11 iunie 1928), despre atmosfera care domnea în ședința de Consiliul Comunal Piatra-Neamț din 30 mai 1928, desfășurată în incinta Palatului Administrativ.

„Un număr neobişnuit de mare de consilieri—poate ademeniţi de scurtimea neobișnuită a ordinei de zi, ce totuşi s’a prelungit ca timp, mai mult decât oricând – făcea ca să nu-şi poată găsi locuri la masa de şedinţă. Ţinând seamă de unele recomandări ale Ministerului de Interne, s’au făcut unele modificări de formă la budgetul depe 1928, iar altele cu privire la unele evaluări de venituri au rămas cum le fixase consiliul deoarece Ministerul nu cunoştea în amănunt situaţia locală.

— S’au aprobat cheltueli şi deschideri de credite după tabloul prezentat în şedinţă.

— Idem închirierea a 27 hectare de loc pentru cultură pe 15 lei prăjina ca şi în anul precedent — văduvelor de război şi funcţionarilor comunali.

— La chestiunea vânzării unui teren de cinci hectare fabricei de celuloză ce se construeşte alături de schela Soc. Moldova, d-l N. Alexandrescu Guranda se pronunţă pentru respingerea referatului printr’un înflăcărat discurs, la care replicând d-l Colonel Calmuschi că eşirea d-lui deputat Guranda e datorită pretenţiilor d-sale de a nu fi fost „satisfăcută“ o anumită persoană, cum afirmă că i-a comunicat domnul inginer M. Manoilescu, afirmație ce-o întărește și d-l Duțu Isăcescu, se naște un penibil schimb de cuvinte, neobișnuit în alte ședințe. Pentru domolirea spiritelor şi pentru luminarea consiliului, chestiunea vânzării se amână pentru altă şedinţă, când d-l Nicu Lazaride va prezenta referatul său, întrucât d-sa n’a semnat pe cel prezentat iscălit de ceilalţi membri ai comisiunii.

— Se aprobă oferta casei „SiemenSchuckert“ cu motoare „Sultzer” de 520 cai putere şi 187 turaţii pe minut, cu preţ de 22.000.000 lei plătibil în 9 rate, până la 31 decembrie 1932. Consiliul preferă această ofertă deoarece în raport cu seriozitatea firmei şi cu experienţa din trecut a motoarelor de peste 20 ani dela uzina veche, este cea mai acceptabilă. Cu aceasta se va închide cel mai serios capitol al iluminării suficiente a oraşului nostru.

— Se aduc la cunoştinţă plângerile muncitorimei din oraş, înserate în două petiţiuni, pentru scumpetea traiului în raport cu prea modestele lor venituri, sprijinite de mai mulţi domni consilieri, care cer cu insistenţă scăderea de câtră comisia permanentă a preţului pâinei, deoarece preţul de peste 100.000 lei a vagonului de grâu a scăzut sub 80.000 lei. Se hotăreşte instituirea consiliului economic în conformitate cu noua lege administrativă, cu reprezentanţi din toate suburbiile oraşului, care să poarte grijă de fixarea preţurilor de alimente în viitor.

— Se votează executarea devizelor întocmite de d-l arhitect al comunei pentru reparaţiile exterioare ale bisericilor din parohia Mărăţăi şi Sf. Voevozi din capitolul bugetar respectiv”.

Violeta MOȘU; Foto: Turism de altădată