Piatra-Neamț de acum și de altădată (XVIII): Sala Ceahlăul

Sala Ceahlăul, martoră a numeroase partide memorabile de handbal și volei, a fost inaugurată în urmă cu 50 de ani, în 1968, într-o zi cu mari semnificații în perioada comunistă: 23 august. Arena a fost deschisă cu prilejul găzduirii unei competiții de amploare. Este vorba despre întrecerile celei de a treia ediții a Balcaniadei de baschet pentru junioare la care au participat alături de cele două reprezentative ale României, naționalele Bulgariei și Iugoslaviei.

Din presa vremii aflăm că „vineri seara a avut loc deschiderea celei de a treia ediții a Balcaniadei de baschet rezervată junioarelor. Totodată a fost inaugurată oficial moderna sală a sporturilor din municipiu nostru, primind botezul unei importante competiții sportive. După intonarea imnului nostru național, competiția a fost deschisă prin cuvântul secretarului Federației Balcanice de Baschet, Alexander Boșkov (Bulgaria), care a urat cu acest prilej mult succes participantelor la turneu, sub semnul sportivității și prieteniei. În primul meci s-au întâlnit junioarele noastre: România A-România B, meci mai puțin important, mai mult o resuscitare a sentimentelor pe care iubitorii de baschet din orașul nostru le nutresc pentru frumusețea acestui sport. S-a impus România A cu 70-40 (neobișnuită rotunjire de rezultat) care a desfășurat un joc în viteză, cu combinații reușite. Derbiul serii l-a furnizat partida dintre formațiile Bulgariei și Iugoslaviei a căror întâlnire a fost așteptată cu un interes legitim, ținând seama de reputația baschetbalistică a celor două țării. Partida s-a încheiat cu scorul de 67-51 (28-23) pentru Bulgaria, după un joc viu disputat”. (C. Livescu, Ceahlăul, duminică, 25 august 1968).

În următoarele două meciuri, România A a pierdut cu 53-74 cu Bulgaria și cu 50-51 cu Iugoslavia, ultima partidă fiind dramatică, iar vacarmul din sala Ceahlăul, de nedescris.

Jucătoarele noastre au intrat decise să obțină victoria. Iugoslavia conduce cu 49-48 și se pare că Rădiță înscrie coșul victoriei când mai erau numai 25 de secunde, dar oaspetele contraatacă imediat și Gal înscrie, reducând la tăcere vacarmul de nedescris din sală: 51-50 în favoarea lor-scor cu care se termină partida, a cărei victorie putea foarte bine să ne aparțină. Credem că turneul de la Piatra-Neamț, a constituit o veritabilă experiență pentru viitoarele confruntări internaționale”. (Ceahlăul, marți, 27 august 1968).

”Ieși, bă, afară!”

La câteva zile de la inaugurarea sălii pietrene, în ziarul Ceahlăul, articolul intitulat „Un gest… nesportiv” prezenta opiniei publice următoarea situație:

„Am citit în presa locală despre inaugurarea în municipiul Piatra Neamț a unei impunătoare săli de sport. Fiind în trecere pe aici cu mai mulți consăteni ne-am abătut să vedem și noi acest edificiu. Am intrat. Dar n-au trecut câteva clipe și un ins cu fâș bej ne-a invitat pe un ton foarte puțin politicos: «Ieși, bă, afară!». Am încercat să-i explic că nu aveam intenția decât de a vedea, în calitate de iubitor al sportului, sala. În tribune se mai aflau circa 100 de persoane. După o înjurătură am fost îmbrâncit afară. Chiar dacă n-am aflat numele acestui tânăr certat cu buna cuviință, relatez faptul pentru că acei care răspund de această sală să știe că mai au câte ceva de făcut la capitolul numit…educație.” (Mihai Hârțan, profesor, Războieni).

Sala Ceahlăul s-a construit în câteva luni

Unul dintre oamenii care s-a zbătut mult pentru ca edificiul de sport din Piatra-Neamț să fie dat cât mai repede în folosință, a fost regretatul doctor ORL Costache Andone.

„În cursul unei nopți, s-a dărâmat o clădire, făcându-se loc pentru construcția unei săli de sport, copie după un deviz realizat la Onești, cu necazul că nu se înscria ca lungime, în normele legale. Cu ajutorul constructorilor, conduși de inginerul Ioan Mancea, s-a completat cu trei tronsoane, realizate peste deviz. Construcția de atunci este sala Ceahlăul, de pe strada Ștefan cel Mare”. (Eseu monografic – „Costache Andone în competiție cu viața” autori, profesorii Luminița Moscalu și Constantin Tomșa).

Inginerul Ioan Mancea, în prezent președinte al Consiliului de Administrație la cunoscuta firmă de construcții, General Construct SA, ne-a relatat că sala Ceahlăul s-a construit în câteva luni.

„Pe atunci eram directorul Grupului de Șantiere Piatra-Neamț și aveam în subordine 2.500 de muncitori. Practic, am contribuit la construirea întregului oraș, mai puțin a părții din stânga a cartierului Precista, întrucât 10 ani am lucrat în Irak și Egipt. Sala Ceahlăul s-a făcut repede. Mai îndeaproape de lucrări s-a ocupat inginerul Dan Timoșcov. Pe atunci dădeam în folosință câte 2.000 de apartamente pe an și aveam de realizat și alte lucrări de anvergură, așa că arena de pe strada Ștefan cel Mare nu a fost greu de realizat. În acei ani se asigurau cu sfințenie fondurile pentru terminarea unei lucrări, nu ca acum. De exemplu, Hotelul Ceahlău l-am terminat în 3 ani, între 1963 și 1966”. 

La fel ca și acum 50 de ani, sala de pe strada Ștefan cel Mare este administrată de CS Ceahlăul (director, prof. Valentin Gavril), club care va celebra 100 de ani de la înființare în luna octombrie 2019.

Violeta MOȘU