C.A.R. Pensionari: Expoziție de pictură Marcela Popescu & Antonia Obrocea

Profesoara Marcela Popescu și nepoata sa, Antonia Obrocea, vă invită la vernisajul expoziției de pictură intitulată „Impresii”. Evenimentul cultural va avea loc miercuri, 5 septembrie, cu începere de la ora 17:00, la Galeria de Artă „Gheorghe Vadana” a C.A.R Pensionari. Invitatul special al manifestării este cantautorul Virgil Gospodaru, iar despre lucrări va vorbi pentru publicul larg artistul plastic Mircea Răsvan Ciacâru. (Violeta MOȘU)

                                                            NOSTALGIE

Îmi amintesc, cu mult drag, de verile petrecute în copilărie, la bunici, care trăiau într-o zonă de dealuri domoale ca niște căciuli de uriași. Între aceste dealuri se ascundeau case mărunte, livezi și vii care erau scăldate din plin de dărnicia soarelui. În locul acesta de poveste era și casa bunicilor mei, care se ițea printre copacii ce o înconjurau, atrăgând atenția prin albul curat al pereților, prin dantelăria de lemn a prispei. Când ieșea bunica din casă, cu mersul ei iute și mândru, cu privirea blândă și iubitoare, o asemuiam în plăsmuirile mele cu Sfânta Vineri. Ce mult o iubeam!

 

Marcela Popescu

Dimineața, o rază șăgalnică de soare pătrundea prin geamul curat, mi se fixa pe ochi gâdilindu-mă ușor, îndemnându-mă să ies afară să mă bucur de aerul proaspăt, de frumusețea ce mă înconjura.

Casa avea o curte mare cu numeroase acareturi, o livadă ce urca din vale în deal, care își etala, în toate anotimpurile, frumusețea cromatică.

Un pârâiaș sprințar susura voios pe lângă gardul nostru, sărind din piatră în piatră spre ape mai mari, purtând cu el, frumusețea locului și gândurile mele de copil pasionat de natură.

Livada și fâneața erau străjuite de tufe de aluni ce mă încântau primăvara, cu mâțișorii tremurători în adierea vântului, iar spre sfârșitul verii, cu fructele lor care, uneori, în jocul meu deveneau turme de oițe.

Inevitabil, mă întorceam în orașul în care mă mutasem, la părinții mei, la frații și surorile mele, care erau mai mari decât mine, cu mulți ani.

Încet, încet am descoperit lumea fascinantă a cărților. De atunci, pentru mine, cărțile au rămas legate de suflet. Părinții mi-au întreținut pasiunea, încât atunci când am devenit școlăriță, aveam o bibliotecă destul de consistentă.

Dorința mea de a citi era atât de mare, încât m-am ambiționat și la cinci ani am învățat să buchisesc și puteam să mă descurc singură în cărțile copilăriei.

Pe măsură ce creșteam, mi se cristalizau și alte pasiuni: gimnastica, voleiul, desenul. Cea care a dăinuit peste timp a fost desenul. Când îmi pregătesc materialele iar penelul zboară pe pânză într-un peisaj, mă reîntorc la trăirile din copilărie și mă simt ca atunci când alergam desculță prin iarba plină de roua dimineții, când urmăream un fluture sau un cosaș, ori mă bucuram de mireasma florilor din fâneață. (Marcela Popescu, Piatra-Neamț, 2016)