Legendele șahului la Piatra-Neamţ

Alexandra Nicolau

În fiecare an, la 20 iulie, este sărbătorită Ziua Mondială a Şahului, instituită în 1966 de Federaţia Internaţională a Jocului de Şah (FIDE), la propunerea UNESCO. Piatra-Neamţ a fost, în anul 1969, capitala şahului feminin românesc. Sala mică a Casei de Cultură a găzduit, timp de două săptămâni, întrecerile turneului final al Campionatului Republican. Au luptat pentru „titlul suprem” 14 dintre cele mai bune şahiste ale ţării, dintre care le amintim pe Margareta Teodorescu, Gertrud Baumstark, Suzana Makay, Veturia Simu, Alexandra Nicolau, Maria Pogorevici. A lipsit Elisabeta Polihroniade, din motive necunoscute.

Gertrude Baumstark

Favoritele s-au detaşat

După o săptămână de la începerea „încleştărilor”, şahistele cele mai bune s-au detaşat într-o grupă echilibrată. Fiecare jucătoare şi-a etalat din plin cunoştinţele, încercând să acumuleze cât mai multe puncte în lupta pe cele 64 de pătrăţele ale tablei de şah.

Maestrele internaţionale Alexandra Nicolau de la Constructorul Bucureşti şi Maria Pogorevici de la Petrolul au până în prezent o comportare mai puţin convingătoare, pierzând teren în faţa unor concurente care luptă mai atent şi speculează prompt greşelile adversarelor. Astfel, în runda a 4-a, după 4 ore petrecute în faţa tablei de şah, Maria Pogorevici a trebuit să se recunoască învinsă de Veturia Simu, care manifestă o formă bună în actualul final de campionat şi se anunţă o serioasă pretendentă la titlu. La fel, Alexandra Nicolau a fost silită să se mulţumească doar cu remiza în partida pe care a susţinut-o în compania unei tinere şahiste în plină ascensiune: Susana Makai”. (Constantin Bostan, Ceahlăul, miercuri, 19 noiembrie 1969)

Susana Makai

„Reportaj cu degetul pe buze”

Scriitorul Constantin Bostan a descris într-o manieră încântătoare, o zi de concurs, în articolul intitulat, „Un reportaj cu degetul pe buze”, publicat în Ceahlăul, din 26 noiembrie 1969.

„Există în momentul de faţa în Piatra-Neamţ o încăpere spaţioasă, cu ferestre mari, luminate de aproape două săptămâni în fiecare seară şi – tot de atunci – asaltate periodic de grupuri ale curioşilor. În interior, la adăpostul unui cordon lung de mătase, în fiecare după amiază, de la ora 16, în dreptul a 7 mese cu table de şah şi cronometre, iau loc (evident, două câte două) participantele la turneul final al Campionatului Republican de şah. Aş fi vrut să le compar pe cele 14 concurente, cu tot atâtea… amazoane. Nişte amazoane ultramoderne, spiritualizate sau mai bine zis, cerebralizate… Dar, aşa cum le vezi, stând cu capul în mâini, aplecate asupra tablei de şah şi meditând prelung la fiecare mutare, impresia de dispută belicoasă dispare. Şi totuşi, dincolo de frunţile încreţindu-se a concentrare, dincolo de mişcarea crispată a degetelor frământate în aer, se ghiceşte marele zbucium interior, febrilitatea minţii care caută soluţii şi iniţiază atacuri, după regulile unei strategii aparte, dar totuşi… strategie; după regulile unui câmp de bătaie aparte, dar totuşi… câmp de bătaie”.

„Şahul este o dispută aparte”

„Şi puţinii spectatori ai rundelor de fiecare seară (arbitrul D. Secuşeanu se arăta surprins să constate că organizatorii pe plan local au neglijat să răspândească cele câteva sute de afişe care anunţau competiţia), familiarizaţi cu sala de concurs şi constituiţi într-o familie a microbiştilor de şah, se aliniază dincolo de şnurul de mătase, urmărind ca pe vechi cunoştinţe pe cele 14 combatante; s-au obişnuit să urmărească mutările îndelung studiate ale Veturiei Simu, a cărei încordare nervoasă este poate mai vizibilă decât la oricare altă concurentă; ori s-au obişnuit să privească calmul Susanei Makai, şahista cu figură de adolescentă ascultătoare şi veşnic mirată; sau siguranţa Margaretei Teodorescu, Mariei Pogorevici şi Alexandrei Nicolau, concurentele care în actualul turneu îşi văd poziţiile asaltate – drept uneori prea timid – de «noul val». Şahul este o dispută aparte. O dispută care poate fi calmă, ca în acele 10 minute ale întâlnirii Makai – Pogorevici, când, după 4 ore de studiu reciproc, timp în care cele două şahiste pierduseră doar câte două piese, au urmat mutări şi piese cedate într-un ritm alert, de-a dreptul spectaculos. Consumul nervos îşi cerea drepturile lui… un consum nervos, care trece de multe ori dincolo de şnurul de mătase, provocând adevărate dispute (în şoaptă, deşi uneori cam puternice) în rândul spectatorilor”.

Margareta Teodorescu

Teodorescu, campioana anului 1969

Campioană republicană a anului 1969, a devenit Margareta Teodorescu de la Constructorul Bucureşti. Locul secund i-a revenit şahistei Gertrud Baumstark, de la Medicina Timişoara, iar pe locul al treilea s-a situat Veturia Simu de la CPM Bucureşti, care, acumulând peste 8,5 puncte şi-a îndeplinit norma pentru căpătarea titlului de maestră. Următoarele trei poziţii au fost ocupate de Alexandra Nicolau, Susana Makai şi Maria Pogorevici. (Violeta MOȘU)

Maestra internaţională, Margareta Teodorescu, dublă vicecampioană olimpică şi câştigătoare a numeroase titluri naţionale, a decedat în ianuarie 2013. „În 1957, în Olanda, Margareta Teodorescu, făcând echipă cu Maria Albuleţ, a adus prima medalie olimpică, de argint, pentru România, la prima ediţie a Olimpiadelor feminine, clasându-se la egalitate de puncte cu URSS”. (Radio România Actualităţi)

Şahistă de elită în plan naţional şi internaţional, Gertrude Baumstark a realizat performanţe de prestigiu, în intervalul 1965-1978. Prezentă la Olimpiadele din 1969, 1972, 1974, 1978, a cucerind două medalii de argint în 1972 şi 1974. Finalistă a primului Campionat Mondial prin corespondenţă. Stabilită în Germania. (Stere.ro)

Susana Makai primeşte în anul 1964 titlul de candidat de maestru. În 1965 face parte din selecţionata de juniori a României, care obţine o victorie frumoasă asupra Bulgariei, la Ruse. În 1966 devine maestră în şah. În 1970, în urma rezultatelor repurtate, FIDE îi acordă titlul de maestră internaţională. În 1978, cu naţionala Ungariei obţine la Olimpiada de la Buenos Aires medalia de argint, apoi devine campionă a Ungariei. A murit la vârsta de 42 de ani, pe 12 mai 1987. (Zoltan Makai)

Considerată regina şahului românesc, Alexandra Nicolau a plecat dintre noi în anul 2013. În palmaresul său se află un număr mare de turnee internaţionale câştigate. La un moment dat s-a aflat pe locul 5 în lume la ELO în şahul feminin. Tatăl său, Ştefan Nicolau a fost unul din marii savanţi ai României, părintele inframicrobiologiei. Ca şahistă, Alexandra Nicolau (Kety) era de o inventivitate aparte, avea o forţă de joc de bărbat, era un fel de Mihai Şubă feminin, la care se adaugă distincţia şi sensibilitatea. (Sergiu Grunberg)