Nostalgia după perioada interbelică mai dăinuie și astăzi. „Să ne întoarcem în trecut: va fi un progres!”, spunea inegalabilul compozitor Giuseppe Verdi. Parfumul știrilor de odinioară se simte de la prima privire lăsată asupra vechilor jurnale, indiferent că vorbim de o foaie de opinie sau de una de mode și cancanuri.
Cabana de pe Ceahlău
Cabana de pe Ceahlău, în anul 1928, a dat de… „scărpinat” multor excursioniști. Printre ei s-a numărat și ziaristul Dan Costea de la Avântul, care a plătit 40 de lei pentru a beneficia de cazarea în acest… „bordei”.
„M-am dus, săptămâna asta, pe Ceahlău. Frumusețea naturii și farmecul unui răsărit de soare – sunt cu mult, prea încântătoare ca să nu tenteze, pe oricine, la această excursie. Numai că, entuziasmul piere, repede, repede. Și piere tocmai acolo – sus – pe vârful Ceahlăului, unde se produce… Și iată de ce: ca să-ți odihnești puțin ciolanele, trebuie să uzezi de ospitalitatea unui fel de bordei, construit din beton armat. Intenția celor care l-au construit este, desigur, mai mult decât lăudabilă; dar starea în care este întreținut este deplorabilă. O infecție și o murdărie mai cumplite nici că am văzut vreodată, undeva. Iar, noaptea, asaltul puricilor este îngrozitor. Și când te gândești că plătești 40 de lei pentru procurarea acestei infernale torturi, de o noapte”.
Manual de servitor
Dintr-o altă informație a vremii, aflăm că servitorii și servitoarele trebuiau să fie înscriși la biroul populației și să posede manual de servitor:
„Începând de luni, 19 martie, poliția va face controlul amănunțit al tuturor servitorilor și servitoarelor din oraș pentru a constata dacă sunt înscriși la biroul populației, precum și dacă posedă manual de servitor. Cei ce nu vor fi găsiți în regulă vor fi dați judecății. Patronii au obligația prin lege de a-i prezenta birourilor respective”.
217 automobile și Școală de șoferi
Deși la prima vedere părea un județ sărac, în Neamț, în 1928, erau înregistrate nu mai puțin de… 217 automobile. Și, mai mult de atât, un expert auto-tehnic susținea cursuri teoretice și practice de șoferie.
„În oraș și județ avem 217 automobile. Ținând seama de mărci sunt: 50 Ford, 37 Chevrolet, 20 Fiat, 5 Chrysler, 4 Peugeot, 3 Packard și 98 diferite alte mărci. Primul automobil a fost adus de domnul Leon Bogdan, fost prefect, ginerele marele om de stat M. Kogălniceanu, iar ultimul înregistrat este al domnului Moise Weinrauch. Toate aceste automobile au costat, având în vedere prețurile actuale, deci reduse, frumușica sumă de 34.050.000 lei. O consecință a crizei financiare ce se resimte pe piață. În lunile iulie și august, domnul director C. Lupu – expert auto-tehnic judiciar și delegat al ministerului de interne pentru circulația automobilelor, va ține cursuri teoretice și practice tuturor conducătorilor de automobile și persoanele ce doresc să învețe a conduce și îngriji automobilele, camioanele, tractoarele, motocicletele, în localul Liceului Petru Rareș – sala amfiteatrului. Această școală va elibera certificate în urma unui examen de diplomă. Taxa de înscriere este de 200 lei, cea pentru cursul teoretic 2.500 lei, la fel și tariful pentru cursul practic”.
Pentru că tot suntem la capitolul șoferi și mașini, o „ciocnire” de automobile s-a produs „joi după masă, în fața fotografiei Chevallier. Automobilul prefecturii Tecuci, condus de un domn senator, s-a lovit violent de auto-camionul-stropitoare al primăriei locale. Automobilul s-a ales cu o aripă distrusă complet; camionul nici nu s-a sinchisit. Iată cum Primăria Piatra-Neamț a bruscat și stropit cu apă tocmai pe prefectura din Tecuci”.
Donație…
O altă știre, de această dată caritabilă, încânta sufletul, mai ales că era despre gestul plin de generozitate făcut de unul dintre membrii cunoscutei familii Lalu.
„Domnul Gheorghe Lalu a donat 10.000 lei Ateneului Popular din localitate pentru completarea sumei necesare cumpărării unui piano. Domnul P. Popovici, președintele Ateneului Popular, aduce și pe această cale cele mai calde mulțumiri”.
… și piesă de teatru
Viața culturală a orașului cunoștea în acei ani o apariție editorială inedită.
„Literatura orașului nostru se îmbogățește printr-o lucrare de teatru: „Anunț de căsătorie sau farsă de unu aprilie”. Domnișoara Mărioara Gîrneață, autoarea acestei lucrări, și-a propus să dea publicului o piesă de teatru, prin care sunt biciuite anume moravuri din societatea noastră. Sunt ridiculizați tinerii din societatea noastră cari contactează căsătorii numai după anunțuri din ziare, amorezându-se de perspectivele averii și situației sociale anunțate. Sunt ridiculizate fetele bătrâne, cari pierd răbdarea și vor să se căsătorească chiar cu orice preț. Sunt ridiculizate domnișoarele tinere, cari din lipsă de educație n-au preocupări serioase de menaj sau instruire, ocupându-se cu farse și cochetării”.
Călugări vagabonzi
Tot în anul 1928, locuitorii județului Neamț erau avertizați de „fărădelegile” care se petreceau într-un ținut apropiat.
„În județul Fălticeni circulă prin sate călugări vagabonzi, îndemnând pe săteni să nu respecte calendarul actual al bisericii noastre ortodoxe. Astfel suntem informați că în satul Fântâna Mare din acel județ, sătenii îndemnați de niște călugări, au încercat să serbeze Sfânta Maria după stilul vechi. Intervenind jandarmii au interzis sătenilor o asemenea sărbătoare, iar călugării au fost arestați”.
„Comoara” de la Izvoare
O comoară, nu din lacul de argint (un vestit film western apărut în anul 1962 se chema așa), ci de pe un câmp de la Izvoare, a fost „săpată” de doi frați.
„În una din zilele de pe la începutul luni iunie, femeia Elena N. Vartic din comuna Dumbrava Roșie pe când se afla la prășit porumb în țarina Izvoare, care ține tot de comuna Dumbrava Roșie, pe ogorul locuitorului Ioan Giroveanu, împreună cu femeia acestuia Anica Giroveanu, cam pe la orele 12 din zi, a văzut pe un ogor vecin, proprietatea lui Th. Nacu arzând o flacără. Limbi de flăcări se ridicau în sus, apoi se întindeau pe suprafața ogorului, într-un anumit loc. Aceasta a ținut aproape un sfert de oră, după care timp flăcările au dispărut. Femeile au bănuit că acolo trebuie să fie o comoară. Elena N. Vartic a comunicat acest lucru fratelui ei, Constantin N. Vartic. Timp de o lună de zile nu s-a mai auzit nimic în această chestie. Abia după o lună de zile, în urma reclamațiilor unor locuitori s-au făcut cercetări și până în prezent se crede că această comoară a fost săpată de Elena N. Vartic împreună cu fratele ei. Cercetările continuă”.
Aceste informații au apărut în ziarul „Avântul”, în anii 1928 și 1930. (Violeta MOȘU; Foto: Neamț Online)
