LPS Piatra-Neamț: Mihnea Alexandru Nechita, un voleibalist pasionat de teatru și medicină veterinară

Pentru Alexandru Mihnea Nechita, elev în clasa a XII-a la Liceul cu Program Sportiv Piatra-Neamț („Practic voleiul din clasa a II-a, dar volei serios, prin strategie și performanță, am început să joc din clasa a IX-a. Acum sunt accidentat și nu mai joc, mă concentrez mai mult pe studiu”), teatrul înseamnă viața în sine. O inepuizabilă bucurie de a trăi printre zâmbete și lacrimi. Încântat de farmecul actorilor, dar mai ales de savoarea dialogurilor, Mihnea Alexandru Nechita a fost recent oaspetele actorului Mircea Postelnicu, în cadrul proiectului „Ceai, poezie, teatru”, inițiat de Teatrul Tineretului.

„Întâlnirea mea cu Mircea Postelnicu… într-un cuvânt: a fost pe puțin edificatoare! Conștient sau nu, el a reușit nu numai să îmi clarifice anumite lucruri, atât în domeniul personal, cât și teatral, dar și să scoată altele la iveală. Ambiții, obiective, scopuri… Astfel, acordând un pic de ordine minții mele răvășite de adolescent.

Însă, de departe, cel mai important lucru pe care l-am învățat în timpul întâlnirii noastre a fost faptul că, prin dorință și pasiune… totul este posibil”, a declarat Alexandru Mihnea Nechita.

Prof. Mădălina Vornicu, coordonatoarea trupei „Cheer up” a LPS Piatra-Neamț, spune că Alex este o sursă de inspirație pentru colegii săi. Implicat, sufletist, talentat, acesta iubește teatrul cu patimă.

„Alexandru Mihnea Nechita (Alex, cum îi spunem noi) a venit ca actor în trupa de teatru „Cheer up” a Liceului cu Program Sportiv cu doi ani în urmă, când era în clasa a X-a. „Să scape de timiditate”, a zis el. Și să-și facă prieteni noi. Un tânăr timid, dar totuși fără trac, cu o prezență remarcabilă în mulțime, nu doar datorită înălțimii impresionante de voleibalist, cu un suflet mare și capabil să facă un selfie de grup perfect și să-și  îmbrățișeze cu drag toți colegii de trupă în același timp.

Iubește teatrul și lumea teatrului. A jucat în toate spectacolele trupei, de la Salinger, Caragiale până la piese originale, unele scrise chiar de el.  Își ia din timpul său liber să ajungă  primul la repetiții, renunță la vacanțe pentru festivaluri și e nelipsit de la spectacolele Teatrul Tineretului. E o inspirație pentru colegii săi”.

– De unde provine dragostea pentru arta scenică?

– În clasa a X-a, la propunerea unei coleg, m-am alăturat trupei și a început să-mi placă. Am debutat cu un rol secundar. Apoi m-a „lovit” un rol principal, de cinci pagini.

– Ești conștiincios în ceea ce faci?

– Da, dar de multe ori mă găsesc cam leneș. Dacă găsesc o pauză, o iau, nu adresez întrebări. Dacă-mi pun ceva în minte, chiar vreau să duc acel lucru până la capăt și să-l fac bine.

– Cum a fost să faci parte din juriul liceenilor de la Festivalul de Teatru?

– Mi-am dorit să ajung în acest juriu. Nu mă așteptam să fiu ales.

– Ce reprezintă teatru pentru tine?

– Îl consider un mod de a trăi viața la maximum, în emoțiile sale pure. Teatrul reprezintă un fenomen foarte complex. Este viața în sine. Am vrea să ne deschidem o cale spre teatru, să vedem dacă chiar asta este menirea noastră.

– Vrei să urmezi o carieră în teatru?

– Nu, nu vreau. Pasiunea mea principală este medicina veterinară. Doresc să dau admitere la Cluj-Napoca.

 Violeta MOȘU