Piatra Neamț de acum și de altădată

Colibele haiducilor

„Colibele haiducilor”, un nou obiectiv de interes turistic și cetățenesc, s-au dat în folosință în anul 1968. Lucrările de construcție au început în luna aprilie și au durat până în luna august, valoarea investiției fiind de 500.000 de lei.

«Amplasate într-un frumos decor natural, pe una din terasele parcului „Cozla”, ele sunt formate din șase colibe a câte 8 locuri fiecare, o grotă unde se vor frige berbeci întregi și vor putea fi serviți în țepușe, un restaurant rustic cu 80 de locuri, plus un bar de 20 de locuri, terasa (curtea) cu 150 de locuri, o hrubă haiducească pentru păstrarea și servirea vinurilor în ulcele de lut ars și o terasă cu vedere spre centrul orașului și Valea Bistriței».

Arhitectul „Colibelor haiducilor”, Vasile Popovici a declarat că, materialele utilizate au fost: lemn și piatră, iar acoperișul s-a realizat din șiță. «În coliba mare de pildă este reconstituită atmosfera unui popas haiducesc. Au venit haiducii, au deshămat, și-au luat șeile de pe cai, le-au așezat în jurul unei buturugi, au pătruns în casă și-și văd de treabă».

Nicolae Săndescu, maistru la Grupul 2 Șantiere Piatra-Neamț, a afirmat că «am căutat să facem o lucrare de cea mai bună calitate, ca, atunci când vom veni la mesele localului în calitate de consumatori, să nu ne fie rușine». Dumitru Frosin, director TAPL Piatra Neamț a spus la rându-i: «La întregirea atmosferei contribuie și taraful condus de Preda Isidor. Cântăreții au în repertoriu multe piese muzicale haiducești și, prin interpretarea lor, sper că vor da dovadă de o bună ținută artistică, bucurându-se astfel de aprecierea călduroasă a consumatorilor. Cred că noua noastră unitate va fi foarte solicitată de consumatori datorită specificului său haiducesc, cu variate preparate culinare din vânat, batal, vită, pasăre, ciuperci, brânzeturi. De asemenea, băuturile vor fi de cea mai bună calitate». (A. Nanu, Tiberiu Uță, Ceahlăul, duminică, 8 septembrie 1968)

Policlinica Piatra Neamț

Policlinica Piatra Neamț, cunoscută în prezent sub denumirea de Ambulatoriu Integrat al Spitalului, a fost inaugurată în ianuarie 1968. Prevăzută cu 36 de „servicii”, costurile ridicării și dotării acestei instituții medicale s-au cifrat la 12 milioane de lei.

«Ușile de la intrare sunt continuu în mișcare, fișierul e mereu solicitat, pe culoare e un permanent du-te-vino, mai ales în orele de dimineață. Medicii și personalul sanitar mediu manifestă toată solicitudinea ca oamenii care au nevoie de consultații și tratamente să fie satisfăcuți. Primirea și îndrumarea celor sosiți în policlinică sunt mult mai bine organizate, mai operative decât în vechiul local. La aceasta ajută și gruparea în cele trei corpuri ale clădirii a încăperilor pe servicii: interne, chirugie, obstetrică-ginecologie, pediatrie, investigații”.

Ștefan Marin, medicul șef al policlinicii afirma că, «pentru această clădirea nouă, cu două etaje, valoarea investiției s-a ridicat la circa 12 milioane de lei. Faptul că policlinica este situată lângă spital a dat posibilitatea unificării laboratoarelor, farmaciei, serviciului de gardă pentru asistență la domiciliu. De mare utilitate sunt noile servicii destinate exclusiv copiilor: stomatologie, radiologie, neuropsihatrie infantilă. Pietrenii vor putea beneficia de acum înainte de un serviciu de hidroterapie dotat cu tot necesarul. Obezii, reumaticii, suferinzii de scolioză au la dispozitie o sală de cultură fizică medicală, în care un specialist și-a început deja activitatea». (Nichita Bistriceanu, Ceahlăul, joi, 29 februarie 1968)

Biserica „Adormirea Maicii Domnului ”Precista

Duminică, 5 octombrie 1930, la ora 11, un sobor de preoți în frunte cu părintele protoiereu Gh. Popovici a slujit „serviciul punerii pietrii fundamentale la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din suburbia Precista”. Lăcașul de cult a fost ridicat din piatră fasonată și beton armat, între anii 1930 și 1947, după proiectul arhitecților R. Bolomei și F. Droz, la inițiativa preotului Constantin Matasă, antreprenor fiind italianul Carol Zani, iar sculptor decorator, Vicenzo Puschiasis.

Asistă multă lume din toate straturile sociale. Observăm pe domnii Gică Măcărescu deputat, Nicu Ioaniu primar, Mareş preşedintele Consiliului Judeţean, prefect P. Lalu, dr. lernici. Al. Georghiu, Poliţai Teodorescu, profesor N. Pascu, avocat Pşepelinschi, inginer Droz, antreprenor Carol Zani etc. Se aşează candela aprinsă în soclul prestolului, tubul cu pergamentul fundaţiei sub fereastra altarului, se citesc rugăciunile sfinţirii şi se stropesc cu aghiasmă şanţurile. Părintele C. Matasă, parohul respectiv, îşi arată satisfacţia pentru sosirea acestei zile, pentru care de patrusprezece ani se fac pregătirile de către mulţi, dintre care unii s-au şi mutat către cele veşnice. Subliniază munca depusă de precedesorul său, răposatul preot C. Gheorghiu. Arată cum, în ajunul războiului, se ajunsese la suma de 20.000 lei, dar cu aceşti bani tot nu s-ar fi putut începe lucrarea, dacă nu s-ar fi găsit oameni ca domnii Gică Măcărescu şi Nicu Ioaniu care să le înţeleagă nevoile şi să le dea ajutoare pentru începerea bisericii. Evidențiază rolul bisericii în educaţia unui popor şi dependinţa mulţumirii şi fericirii omului de starea lui lăuntrică sufletească, asupra căreia numai credința religioasă şi biserica noastră pot avea o influență hotărâtoare. Mulţumeşte autorităţilor pentru concursul oferit şi îndeamnă pe toți credincioşii la contribuţia zidirii noului locaş de rugăciune, care se va construi în stilul vechi moldovenesc, după ctitoriile voievozilor şi boierilor din vechime”.

Părintele protoiereu Gh. Popovici și-a exprimat satisfacţia îndeplinirii dorinţelor unui cartier întreg de credincioşi și a mulțumit părintelui Matasă şi autorităților pentru concursul dat şi a rugat pe Bunul Dumnezeu să dăruiască sănătate şi viață îndelungată celor prezenți ca să ajungă să asiste şi la sfinţirea bisericii. 

În continuare a vorbit „domnul deputat Gică Măcărescu care a scos în relief nu numai meritele domniei sale şi ale domnului Nicu Ioaniu, dar şi ale consiliului comunal care, în fața propunerii de a se ajuta la construirea acestei biserici, a fost de acord în unanimitate. Arată şi aportul domnului inginer Droz, care a adus din apusul Europei toată civilizaţia occidentului şi meritele domnului Carol Zani, cinstitul şi harnicul antreprenor, fără de ajutorul căruia toate lucrările în curs de executare începute de domnia sa ar fi stagnat. Părintele T. Borş, în calitate de casier al comitetului, face un călduros apel la public să-şi dea fiecare obolul său pentru zidirea bisericii, legându-şi numele de o faptă mare şi însemnată ca aceasta. Doamna Maria Gorgos, în numele Societății Ortodoxe a Femeilor Române a cărei vicepreşedintă este, oferă 4.000 lei, iar în numele domniei sale 1.000 lei. Face apel la femei să contribuie fiecare din micile lor economii la înfăptuirea acestei opere. Săteanul Bujor, din partea enoriaşilor, arată nevoia mare ce se simte de o biserică încăpătoare, îşi exprimă nădejdea în Dumnezeu că se va isprăvi cu bine și roagă pe Domnul să le dăruiască putere şi ajutor tuturor binevoitorilor creştini, care vor contribui la zidirea sfântului locaş”. (Avântul, 16 octombrie 1930). (Violeta MOȘU; Foto: Ziarul Ceahlăul, Blogul lui Găbu’, Doxologia)