Piatra-Neamț: Cum arătau ședințele de odinioară ale aleșilor locali

Veștile din ședințele Consiliul Comunal Piatra-Neamț (Consiliul Local de acum), în 1928, se răspândeau destul de repede, prin intermediul celor două ziare locale Avântul și Telegraful.

„Un lucru trebue accentuat cu toată tăria: la primăria orașului Piatra-Neamț se face numai gospodărie și de loc politică!,” sau „Un număr neobișnuit de mare de consilieri – poate ademeniți de scurtimea neobișnuită a ordinei de zi, ce totuși s-a prelungit mai mult decât oricând – făcea ca să nu-și poată găsi locuri la masa de ședință”, sunt doar două dintre concluziile trase de jurnaliștii vremii cu prilejul reunirii consilierilor comunali. Primar al localității climaterice Piatra-Neamț era Cicerone Palade, iar ordinea de zi a ședinței cuprindea câte „20 de chestiuni de ordin gospodăresc”, ori câteodată mai puține, durata unei astfel de întâlniri lunare depășind adesea trei ore și jumătate de discuții aprinse.

„Era pe cât de frumos, pe atât de înălțător să vezi grupându-se pe chestiuni de ordin edilitar, oameni cari în chestiuni politice se combat cu înverșunare, luptând în consiliu cu toată vehemența cu proprii lor partizani sau dușmani personali, susținându-și reciproc propunerile când convingerile lor coincideau. Așa că s-a putut asista la spectacolul deosebit de rar, ca de pildă domnul Leon Psepelinschi, prefectul județului să lupte alături de domnul deputat țărănist Gică Măcărescu și alți țărăniști și liberali, împotriva părerillor domnului deputat liberal N. Alexandrescu-Guranda, susținut de alți țărăniști și averescani; sau pe domnul colonel Calmuschi susținând părerea neîmpăcatului său adversar, domnul Grigore Tomida”.

Ordine de zi bogată

În ședința din ziua de 2 aprilie 1928, principalele hotărâri au vizat planul de sistematizare a orașului, supravegherea lucrărilor de construcție a unei noi uzine electrice, dar și amplasarea a patru pompe pentru aprovizionarea orașului cu benzină.

„- S-a încheiat cuvenitul contract cu domnii ingineri Ciurileanu, Paul Teodorescu și Anton Irimia pentru planul de sistematizare a orașului nostru, pentru suma de trei milioane și jumătate de lei. Aceasta este cea mai necesară lucrare pentru înfrumusețarea orașului spre a-l scăpa pe viitor de aspectul prea oriental și cu totul desordonat de astăzi. Pentru toate străzile ce se vor deschide în viitor, ca și la orice clădire ce se va ridica, va trebui să se țină seama de acest plan. Lucrarea cuprinde și planul fiecărei proprietăți particulare, ce intră tot în prețul de mai sus, urmând ca particularii să plătească o mică taxă primăriei; pe când dacă și l-ar face fiecare în parte ar costa enorm de mult pe cetățeni.

 – S-a aprobat oferta domnului Vasilescu Carpen, directorul Școlii Politechnice din București, de a supraveghia lucrările de construcție a nouei uzini electrice, pentru un comision de 1%.

 – S-a hotărât înființarea a 4 pompe automate pentru aprovizionarea automobilelor cu benzină, ce urmează să fie instalate în următoarele locuri pe proprietatea comunei:

  1. Pe locul viran din fata Școlii nr. 3 de fete, de lângă podul lui Sculy; 2. În dosul grădinei publice;
  2. În bulevardul Elisabeta aproape de bulevardul Em. Costinescu, în apropierea gărei;
  3. Pe locul din fața Federalei. De la toate, primăria va încasa cuvenitele taxe ce se vor fixa ulterior.

 – S-a decis ca primăria să întregească suma necesară pentru instalarea luminei electrice în Biserica Sf. Gheorghe, pe lângă cea colectată dela enoriași în acelaș scop.

 – S-a ratificat împărțirea loturilor pentru construirea de locuințe în noul cartier dela gara veche; dar s-a amânat pentru altă ședință fixarea tipurilor de case, spre a studia mai serios, ca să nu împiedice pe cei cu mijloace modeste de a-și înjgheba căminul lor”.

Ședință cu scântei

Luna următoare, ședința Consiliului Comunal a avut loc pe 30 mai 1928, primul punct de pe ordinea de zi stârnind vii controverse:

„La chestiunea vânzării unui teren de cinci hectare fabricei de celuloză ce se construește alături de schela Soc. Moldova, dl. N. Alexandrescu-Guranda se pronunță pentru respingerea referatului printr-un înflăcărat discurs, la care replicând domnul colonel Calmuschi că eșirea domnului deputat Guranda e datorită pretențiilor domniei sale de a nu fi fost „satisfăcută” o anumită persoană, cum afirmă că i-a comunicat domnul inginer M. Manoilescu, afirmație ce-o întărește și domnul Duțu Isăcescu, se naște un penibil schimb de cuvinte, neobișnuit în alte ședințe. Pentru domolirea spiritelor și pentru luminarea consiliului, chestiunea vânzării se amână pentru altă ședință, când domnul Nicu Lazaride va prezenta referatul său, întrucât domnia sa n-a semnat pe cel prezentat iscălit de ceilalți membrii ai comisiunii”. Aprobarea celorlalte „proiecte” supuse dezbaterii s-a încheiat cu bine:

„- S-a aprobat închirierea a 27 de hectare de loc pentru cultură pe 15 lei prăjina ca și în anul precedent – văduvelor de război și funcționarilor publici.

 – Se aprobă oferta casei „Siemen-Schuckert” cu motoare „Sultzer” de 520 de cai putere și 187 turații pe minut, cu prețul de 22.000.000 plătibil în 9 rate, până la 1 decembrie 1932. Consiliul preferă această ofertă deoarece în raport cu seriozitatea firmei și cu experiența din trecut a motoarelor de peste 20 de ani dela uzina veche, este cea mai acceptabilă.

 – Se aduc la cunoștiință plângerile muncitorimei din oraș care cer cu insistență scăderea de către comisia permanentă a prețului pâinei, deoarece prețul de peste 100.000 lei a vagonului de grâu a scăzut sub 80.000 lei. Se hotărește instituirea consiliului economic în conformitate cu noua lege administrativă, cu reprezentanți din toate suburbiile orașului, care să poarte grijă de fixarea prețurilor de alimente pe viitor.

 – Se votează executarea devizelor întocmite de domnul arhitect al comunei pentru reparațiile exterioare a bisericelor din parohia Mărăței și Sf. Voevozi din capitolul bugetar respectiv”.

 Veșnicul „Dorel”

Și, pentru că tot era în plan construirea unei noi uzine electrice și a existat dintotdeauna un „Dorel”, care făcea boacăne, într-o sâmbătă seara, orașul Piatra-Neamț a rămas pe întuneric. „Oamenii Primăriei, în loc să lucreze la conducta principală de apă, ce era stricată, din care cauză au suferit locuitorii străzei Petru Rareș, Elena Cuza, etc, s-au apucat de lucrări particulare. La aceste lucrări au lovit cablul uzinei cu cazmaua. Consecințele: un scurt-circuit puternic și orașul a rămas fără lumină. Întrebăm acum pe cei în drept: acești oameni, plătiți de Primărie, deci din punga noastră, n-au niciun stăpân, care să le impună isprăvirea lucrărilor Primăriei în primul rând? Dela cine se despăgubește Primăria de paguba avută ce se ridică la suma de peste 10.000 lei? De ce nu se dau indicații de specialiști la aceste săpături, pentru a ști unde se găsesc cablurile uzinei, ca să se evite astfel de întâmplări? Suntem informați că nici măcar nu există un plan, care să indice unde sunt aceste cabluri îngropate și ne întrebăm: se poate oare așa ceva?”

Primarul Cicerone locuia pe cea mai frumoasă stradă

Nici primarul Cicerone Palade nu a scăpat de criticile presei, strada pe care locuia fiind cea mai frumos pietruită și stropită de câteva ori pe zi, spre deosebire de celelalte artere lăsate de izbeliște.

„Nu mai putem ieși pe stradă. Ne sufocăm. O mare de praf, răscolită de vânt, de tropotul cailor, de roțile trăsurilor și a automobilelor, se înalță, tot mai deasă, în jurul nostru și ne cuprinde ca un puhoi în plină revărsare. Suntem ca niște biete făpturi care înnoată anevoie – pe dibuite, cu ochii închiși, cu batista la nas – printr-un fluviu imens care se răsucește după cum îl bate vântul. Străzile sunt învelite într-o pătură de pulbere groasă de câțiva centimetri, iar marginile lor sunt împodobite cu movile masive de praf – mai dese de cum stau movilele de pietriș pe marginea șanțurilor șoselei Piatra Neamț -Tulgheș. Știm că există în oraș stropitoare și chiar un automobil stropitor. Da, dar prezența lui nu ne e arătată decât pe anumite străzi și-n special pe o anumită stradă Într-adevăr, ni se pare c-am intrat pe o altă lume, atunci când, ieșind depe colonel Roznovanu și anexele ei, pășim pe strada dumneavoastră frumos pietruită, cu trotuar ireproșabil și stropită de câteva ori pe zi. Domnule Primar! Și noi respirăm ca dumneavoastră. Și noi avem ochi pe cari ni-i dorim fără conjunctivită. Și noi avem haine care ne costă câteva luni de muncă obositoare”.

Violeta MOȘU